CRĂCIUNUL MEU

dedicat D-rei R. del Conte


Trei lumânări aprinse
             în fața-unei icoane
Cu ieslele sfințite
              De-un prunc din  Bethleem,
Trezesc cu pâlpâitul
             obiduite toane
Cari plâng al amintirii
              poeticul sublim.



În liniștea nopții,
          de taina înnăscută,
Se deapană-ngerească
          cântare prin eter,
Ce nașterea slăvește
           iubirei concepute
Să izbăvească lumea
          cu  falnicul mister.



Iubire, doar iubire,
               e slova ce perindă
Prin câte în tărie
              sunt aștrii sclipitori,
Iubire, sfântă vorbă
             ce aripa și-o-ntinde
și azi se întrupează
              în Pruncul ce adori!...



Eu ce mi-am dus podvoada
           durerilor din viață
Sub palida lumină
            a unor lumânări,
Stâlpită-mi stă acuma
             suflarea-ndurerată
În fața-acelei iesle
             din depărtare zări.



 Privind duios la Pruncul
                născut în sfânta noapte,
Trimis spre mântuire
                 de Tatăl Dumnezeu
Și cum, ca și la oameni,
                   durerile îl paște,
Mi-e silă de suspinul
                   desprins din pieptul meu.



Imaginea-i mă-ndeamnă
              spre căile-ncruncite
Ce-atația azi le calcă
               cu chinuri și plânsori,
Să văd cum dura-i soartă
             popoarelor sclavite
Ce n-au nici lumânarea
                 speranțelor din zori.



Mi-înclin atuncea fruntea
              să uit de pasul vieții,
Ce azi  mă copleșește
             în lungul meu surghiun,
Să-mi curme întristarea
              azi, când atâția sufăr,
Și ruga-mi pentru dânșii
             să fie-al meu Crăciun.

                            de Aron Cotruș

                Decembrie 25.1956

================================================

================================================================

================================================

DRUMURILE DOMNULUI


Doar fără de căpătui,
cu chei grele să-mi încui
pentru veacul veacului
drumurile domnului...


Lin se șterge ca de-un nor
peste fața tuturor...


               Carmel, California. 1956



 Poezii de Aron Cotruș

Mort în viață

În Annam este obiceiul ca bătrânii, îndată ce-și simt sfârșitul, să dea un banchet funerar familiei, ca și cum ar fi murit deja.

În cazul când bătrânului își revine și continuă să trăiască, e considerat, din punct de vedere juridic și social mort.

Soția lui e văduvă, copiii lui sunt orfani; nu poate lua parte la ritualuri, decât în măsura în care morții sunt acceptați să fie prezenți, în anumite ceremonii.
În caz că bătrânul scapă cu viață, el este juridic mort.
Deși trupul lui continuă să viețuiască, omul acela nu mai aparține lumii noastre. Din punct de vedere spiritual, el este un mort. 

de Mircea Eliade

Fragmentarium - 1939

 ======================================================

 ===================================================================

 ======================================================

 

NOTE ȘI COMENTARII DESPRE MIȘCAREA LEGIONARĂ

Pentru toți revoluționarii naționali europeni cauza Gărzii de Fier e o readucere aminte ca popoarele din Apusul și Răsăritul Europei sunt frați. 

 Exemplul Gărzii de Fier ne ajută să putem îndura și să rezistăm. Sarcina noastră revoluționară poate fi împlinită numai prin reînvierea crezului legionar. Martirii Gărzii de Fier au demonstrat generațiilor care s-au succedat că prigonirea poate să întârzie revoluția noastră, dar nu o poate distruge".

Bob Eccles / Michael Walker

Extras din "Cuvânt înainte" a cărții "Legion" (Legiunea), publicată de "Rising Press" în conlucrare cu "Naționalist Books", BCM Kursaal, Anglia.

Prefață

- Critica revoluției naționale -

 Prefata preluată din cartea "Legion" (Legiunea), o traducere în engleza a manualului "Carticica Sefului de Cuib", de Corneliu Z. Codreanu, apărută în "Rising Press" în conlucrare cu "Nationalist Books", BCM Kursaal. Anglia

In Noembrie 1938 Corneliu Codreanu și 13 adepți ai săi au fost executați de poliția românească în Pădurea Tâncăbești. Guvernul României a adus conflictul său cu Codreanu la un final criminal.

   
Începând de atunci Garda de Fier, care a luptat cu îndârjire împotriva corupției și a desintegrarii naționale, a cunoscut numai prigoana și moarte, dar tot de atunci exemplul Gărzii de Fier a inspirat miile de naționaliști europeni. 

Exemplul lor a fost cel de puritate și de credință, singurul etalon al adevăratei măreții. O mișcare care niciodată n-a ajuns la putere, dar care totuși a entuziasmat mișcarile naționaliste europene de dupa război. Cartea aceasta, "Legiunea", ne demonstrează cum este realizabil acest lucru.
 
Punctul central al operei lui Codreanu este "cuibul", pe care el l-a vazut ca miezul mișcării sale. "Cuibul" conține modelul unei întregi organizații revoluționare. Fiecare militant are o funcțiune în acea organizație. Cuibul este punctul de plecare pentru dezvoltare și educație interioară, mai presus de toate o idee dinamică a responsabilității, ceea ce este de importantă vitală astăzi. 

Garda de Fier a deschis noi căi pentru îmbunătățirea tehnică și politică, mai mult decât oricare alta mișcare, ea reprezintă pentru revoluționarii naționaliști un punct de referință politică și spirituală. Legionarul reprezintă între cer și pământ (between earth and sky) aristocrația viitoare a țării sale și altruismul sau gata de sacrificiul suprem pentru cauza neamului.

Din punct de vedere spiritual, mișcarea poate fi considerată ca fiind puternic creștină, dar totuși nu ofera semne de pacifism amoral și de egalitarism , specific în buna măsură creștinismului. Observatorul superficial ar putea obiecta ca ar exista o contradicție între comportamentul legionarului și evlavia sa (exemplu, nu întoarce niciodata și obrazul celălalt), creștinismul însa include și o tradiție ne-pacifistă. 

Neo-pagânii și agnosticii, a căror concepție despre lume este spirituală și morala, posedași un puternic simt al obârșiei, o dragoste de familie și neam, în scurt, un sentiment al apartenenței; amintirea eroismului din trecut și dorința prezentă de sacrificiu eroic sunt calități care pot fi găsite atât la creștini cât si la ne-creștini.

Numai un materialist sclav al profitului sau unul hipnotizat de artificiile tehnicii nu poate găsi nicio cale de a se identifica cu mișcarea lui Codreanu.
 
Noi am ajuns la o cumpănă în naționalismul european. Politicieni și partide gata de orice compromis dispar fără ca cineva să verse o lacrimă pentru ele în timp ce idealul Gărzii de Fier ramâne și inspiră fiecare generație, un punct de referintă pentru acei care vor mai degrabă să construiască decât să distrugă, a caror destin este profilat mai mult de o dragoste nobilă decât de ură. Codreanu, "Căpitanul pe-un cal alb", a devenit pentru masele țărănești trimisul Arhanghelului Mihail. 

El este o sinteza al aspirațiilor neamului, al sentimentului de origine eroică și a tânjirii după o demnitate națională. Codreanu și legionarii săi au apărut ca fiind omul nou ce va să vină, ei au arătat dragoste pentru neamul lor într'un mod practic, prin a repara poduri, a clădi case și raspunzând nevoilor urgente ale comunitații naționale. Garda de Fier a făcut aceste lucruri numai din dragoste și nu pentru a câstiga voturi sau popularitate.
 
Ea fost naționalistă, dar naționalismul Gărzii de Fier transcende barierele șovinismului secolului al XIX-lea și întinde o mână prietenească tuturor popoarelor în zbatere.

Mota și Marin, doi legionari de frunte au luptat în Spania în fruntea unei unități legionare alături de falangiștii lui José Antonio și împotriva internaționalismului marxist. Ei au căzut în lupta în împlinirea unei misiuni supra-naționale, martiri ai unei cauze europene.
 
Opera lui Codreanu și cântecele legionare sunt larg cunoscute, în deosebi în Spania, Franța și Italia. In Italia organizația politică 
"A treia poziție" (Terza posizione), este bazată chiar și structural pe modelul legionar al cuibului (celula combativă) și legiunea (elita cadrelor revoluționare) și în mod consistent au practicat mesajul legionar lucrând cot la cot cu poporul pentru construirea unei națiuni noi și mai bune si luându-se la întrecere cu Garda de Fier chiar și în demnitate în condiții de prigoana. 

In Anglia, actualul avans al cauzei revoluției naționale a deschis porțile pentru creșterea idealului legionar, un ideal capabil să rezolve animozitățile de clasa facând apel la cei mai buni din fiecare. Elita legionară transcende conflictelor de clasa și de partide.

Numai activitate politică nu-i suficientă pentru a realiza schimbări radicale și ațâțarea exemplului unei atitudini spirituale și morale fără compromis într-o lume în plina desintegrare. 

Sub regimurile parlamentare europene, unde prigoana politică a pus la îndoiala chiar existența legală a organizațiilor revoluționare naționale și unde dreptul la reacțiune atinge succese electorale, exemplu legionarilor este unul de fidelitate la un ideal în mijlocul unei ipocrizii, compromisuri, lașitate, reacțiune și confuzie. 
In aria Europei dominată de Soviete inspirația Gărzii de Fier este o chemare la arme. 

Pentru toate revoluțiile naționale europene cauza Gărzii de Fier este o readucere aminte ca popoarele Europei de "Apus" și de "Răsărit" sunt "frați". Exemplul Gărzii Fier ne ajută să înduram și să persistam. Sarcina noastră revoluționară poate fi împlinită numai prin reînvierea crezului legionar. 

Martirii Gărzii de Fier au demonstrat generațiilor care s-au succedat că prigoana poate să întârzie revoluția noastră. dar ea nu o poate distruge."

 Bob Eccles / Michael Walker

sursa:
 Pagina României Naționaliste - LIBERTATEA - Centrul de Documentare Legionara

===========================================================

=======================================================================

===========================================================

 

HORIA SIMA

CINE E ROMÂN

Am observat adeseori în exil, în cursul confruntărilor de opinii între diverși pribegi, cum, unii autori, nemaiavând alte argumente pentru a-și combate adversarul, se leagă de originea etnica a celui în cauza, azvârlindu-i în fata acuzația ca ar fi străin.

Nimic mai greșit și mai lipsit de fundament real. Acei ce se servesc de astfel de argumente, mai întâi trebuie sa știe de e o națiune, caci dela aceasta entitate trebuie sa pornim ca sa distingem pe un străin de un român.

Națiunea este în primul rând o realitate spirituala. Are un suflet colectiv, un suflet național, și numai cine simte văpaia lui poate fi sigur ca e român. Aceasta întrepătrundere între individ și neam se realizează pe cai misterioase, care nu sunt accesibile din afara eului sau.

Cine e român, traeste într'o stare de tensiune și de suferință permanenta pentru soarta neamului său, pe care Corneliu Codreanu o definește ca o stare de "mistica națională".

Dat fiind caracterul supranatural al unui neam, in componenta lui fizica pot sa participe tot felul de etnii. Fragmente de popoare se pot contopi în albia străveche a unui popor. Deci, pot exista români coborâtori direcți din trunchiul daco-roman, după cum pot exista români de data mai recenta, care s'au desprins din alte neamuri și s'au așezat în mijlocul nostru. Limitele unui neam sunt determinate de strălucirea spiritualității lui. Sufletul unei națiuni se extinde în spațiu și în timp pană unde îi îngăduie forța lui creatoare.

Si atunci care e criteriul obiectiv după care putem distinge pe un român de un neromân? Nu e recenta lui încorporare în națiune, declarând pe unul grec, pe altul rus, pe altul ucrainian, pe altul polonez, pe altul bulgar, pe altul sârb, ungur, etc., ci gradul în care se reflecta în existenta lui ethosul național. 

Acest ethos nu poate fi definit. E ceva trăit. Aparține insondabilului persoanei umane. Ești român nu pentru ca vrei, nu pentru ca ai luat aceasta decizie, nu pentru ca ai făcut un act de adeziune la comunitatea româneasca sau ai cartea de cetățenie, ci pentru ca o pornire interioara îti spune ca aici e locul tău, în mijlocul românilor. Exista o naștere individuala, dar exista și o naștere națională, momentul în care simți cum pătrund în tine duioșiile și mândria de a fi Român.

Acest proces e înlesnit si oarecum natural când cineva se trage din mosi-stramosi autohtoni. Dar nu e un indiciu exclusivist. Tot asa de bine un străin poate sa simtă vraja românismului și sa devina un exemplar superb al neamului nostru.

Când judecam conduita unui individ, trebuie sa ne referim permanent la acest criteriu infailibil, al ethosului național. Trebuie sa cercetam cum îl reflecta și cum îl servește acel individ? Actele lui, sunt inspirate de ethosul național și sunt în concordanta cu indicațiile lui. 

Sfera vieții unui român în carne și oase emana din sfera vieții lui spirituale? Daca constatam ca un individ, indiferent de presupusa lui origine etnica, corespunde acestei imagini spirituale a românismului, el e român. Si invers, dacă un român, presupus de sânge, își reneagă structura interioara și servește altar concepții de viata, nu mai e român.

Ajungem, evident, la situații paradoxale. Un Ionescu un Popescu, etc., în vinele căruia nu curge de 2000 de ani nicio picătură de sânge străin, poate aluneca în sfera altor arii de spiritualitate, mergând chiar pana a se asocia cu inamicii propriului său neam. In timp ce un Polihroniade, care nu poseda aceasta ireproșabilă descendenta daco-romanã, paste urca pe cele mai înalte culmi ale românismului.

Ne aducem aminte ce campanie s'a dus contra Căpitanului, în prigoana din 1938, ca ar fi de origine străină, deoarece tatăl lui s'ar fi numit Zelinski. Nu știu în ce măsură e adevărată aceasta informație, dar e un lucru bine știut ca în Bucovina administrația austriaca a schimbat numele românilor, adăugându-le câte un ski sau iuc la urma, pentru a înlesni asimilarea lor cu rutenii. Avem atâția camarazi cari poarta nume cu sufixe străine, când în realitate ei sunt români de cea mai veche spiță.

Dar e suficient sa contemplam opera Căpitanului, ca sa ne dăm seama de infamia unei atari acuzații. Corneliu Codreanu nu numai cã e întemeietor de mișcare, dar a interpretat ca nimeni altul în istorie și cultura ethosul național. Singurul gânditor ce-l poate egala este Mihail Eminescu.

In timpul aceleiași prigoane, Armand Călinescu se îndeletnicea cu cercetarea "originei etnice" a căpeteniilor legionare destinate sa fie suprimate. Dupa ancheta lui, erau putini români adevărați printre ei. Majoritatea erau polonezi, greci, unguri, bulgari, etc. Părea cã toate viiturile din România și-au dat întâlnire în mișcare și asa se explica "crimele" săvârșite și caracterul ei "anarhic". Iata cine voia sa conducă România!

De ceealaltă parte a baricadei, erau apărătorii Statului, românii de cea mai veche obârșie! Nu ne ocupăm acum dacă un Bengliu, un Gherovici, un Armand Călinescu, un Gabriel Marinescu, un Argeșeanu și alți cãlãi ai generației noastre aveau certificate de nobleta rasială. 
Dar e suficient sa-i judecam după faptele lor, ca sa ne dam seama cã nu erau români. Niciodată niște români adevărați n'ar fi săvârșit faptele lor, nimicind floarea unei generații. Tocmai românismul lor interior, dacă l-ar fi avut, i-ar fi oprit dela aceasta grozăvie. Dar ei nu mai trăiau pe traiectoria neamului și, în consecința, nu mai simțeau nicio repulsie pentru rolul odios ce li s'a încredințat de camarilă.

Nici în Antonescu nu vibra ethosul național, deși el mereu se lauda cu românismul sãu imaculat. De ar fi trăit pe coordonatele neamului, n'ar fi pornit războiul cu închisorile pline de tineret și nu și-ar fi legat numele de Sărata. Lipsit de călăuza ethosului național, și-a anulat propria lui opera și a târât și tara în nenorocire. Ii lipsea criteriul fundamental ca sa distingă între prieteni și dușmani și sa vadă clar câmpul de bătălie.

Autorii actului dela 23 August au suferit, cel puțin în acel moment tragic, o eclipsa de românism. Nu poți să-ți cauți salvarea la cei mai mari inamici ai națiunii române. E un lucru de neconceput nu la un român de talia lui Maniu sau Brătianu, ci la orice om din popor. 

Ethosul național privea, de undeva dintr'un ungher ascuns al sufletului lor, la fapta lor nesocotita. Mai târziu și-au dat seama de eroare, când nu mai dispuneau de mijloace ca sã o îndrepte.

De 35 de ani, poporul român zace în robia comunista. Sa nu ne miram ce s'a întâmplat cu el. E in natura comunismului sa chinuie pe oameni. Comunismul e o proectie satanica în lume, iar Satana nu are alta placere mai mare decât sa dărâme tot ce-i sta în cale: cetăți, popoare, civilizații.
Guvernanții actuali nu sunt români, deși poarta nume românești si par sa fie -unii cel puțin- de origine româneasca neaose. Ei s'au rupt de ethosul national și servesc unei concepții de viata ostile aspirațiilor neamului nostru. Ei lupta ca sa stingă în neam si cele din urma vibrații de românism. Se mai păstrează numele patriei noastre, dar substanța națională e atacata cu ferocitate.

Si acuma sa ne întoarcem spre exil. Toti pribegii care colaborează cu regimul din tara, nu mai sunt români în sensul autentic al cuvântului. Ethosul lor național s'a alterat. 

Altminteri e inexplicabil cum de nu simt oroarea de a sta alături de cei mai mari asupritori ai neamului nostru. Sunt suflete stinse, golite de seva națională, și ca atare insensibile la drama națiunii.

Cei ce se proclama români și continua sa creadă în destinele neamului, sa nu judece pe alții cu argumentul originii lor, ci sa se orienteze după faptele lor, după reflexele personalității lor. Sunt aceste fapte în conformitate cu exigentele ethosului național, acei indivizi sunt români indiferent cât de mult sau de puțin sânge românesc curge în vinele lor.

Trebuie sa privim cu infinita simpatie la acei pribegi, care deși n'au fost înrădăcinați de secole pe plaiurile noastre, stau alături de noi în aceste ceasuri grele. Iar românii ce se considera descendenți puri ai daco-romanilor sa facă bine sa onoreze ei în primul rând nobila lor origină. Sa stea ei în fruntea sacrificiilor pentru neam. 

Sa nu devina ei pleava exilului, oameni de nimica, secături; sa nu-și vândă ei conștiința nu numai pentru un blid de linte, ci pentru toate comorile pământului. Sa se lepede ei mai întâiu de complexul iobagului în fata străinilor și sa stea ei mândri și neînfricați în tranșeele românismului.

 
de Horia Sima

TARA ȘI EXILUL - CURIERUL INFORMATIV AL MIȘCĂRII 
LEGIONARE

Director: Gheorghe Costea    Avda. Alberto Alcocer, 47-110 -A'   MADRID-16
Deposito Legal - M.3655 - 1965 - OFICINA AUXILIAR - Montera, 20
Anul XVI, Nr. 9-10, Iulie-August 1980 

sursa:

http://www.miscarea.net/tara-si-exilul.htm

=========================================================

====================================================================

=========================================================