13 ianuarie, 2012

MIRCEA DIMITRIU “DOSAR HORIA SIMA”





O nouã carte despre Horia Sima, Comandantul Miscãrii Legionare de Dana Beldiman


Asa cum anuntã si titlul, acest volum constã dintr-o serie de documente furnizate din arhiva sa de SRI, si care sunt apoi comentate. Prin provenienta documentelor, autorii principali ai volumului de fatã sunt serviciile secrete ale timpului.

De la început tin sã precizez cã nu sunt istoric si nici nu am intentia sã fac o criticã acestei cãrti. Dorinta mea este doar sã ofer unele lãmuriri necesare pentru întelegerea justã a unor evenimente din trecutul Miscãrii Legionare.

Îmi revine aceastã obligatie deoarece "am trãit" din cea mai fragedã tinerete istoria Miscãrii Legionare, o datã cu ea, si i-am cunoscut îndeaproape trecutul. Am fost printre apropiatii lui Horia Sima încã de pe când era Seful Regiunii Banat si, dupã sosirea lui la Berlin, i-am cunoscut actiunile, ca si motivele care le-au determinat atât pe cele din tarã, cât si pe cele din exil. 
Acuzatiile aduse lui Horia Sima pe plan politic au survenit din neîntelegerea multora din actiunile sale, a cãror motivatie iesea din comun. Proiectele lui Horia Sima luau în calcul nu numai datele prezente ale actiunii în curs, ci prevedeau eventualele consecinte care trebuiau sã pregãteascã noi actiuni, dupã cum prevedeau si efectele lor în viitorul îndepãrtat. 
Ne asteptãm din partea adversarilor la cele mai nãstrusnice explicatii pentru actiunile lui, dar când cercetãtori neutri gãsesc "puncte negre" ne simtim vinovati cã nu am fãcut destul pentru ca cercetarea lor sã fie cât mai aprofundatã. Rândurile urmãtoare încearcã sã identifice cauzele unui astfel de rezultat.


O cercetare cu adevãrat obiectivã a trecutului Miscãrii Legionare sau numai a unor episoade din el, nu va reusi sã satisfacã intentia propusã dacã:
a) nu sunt cercetate consecintele fiecãrei actiuni în parte, atât asupra tãrii, cât si asupra Miscãrii si
b) nu este identificatã proveniența documentelor avute la dispoziție.

Dacã aceste documente provin din Arhiva Statului sau chiar din Arhiva serviciilor secrete, atunci ele trebuiesc relativate.
Se cunoaste de oricine se intereseazã cã, începând cu nasterea ei, Miscarea Legionarã a fost dusmãnitã, defãimatã continuu, persecutatã, lovitã de abuzuri statale si de asasinate pânã la masacrare în masã din partea tuturor guvernantilor care s-au perindat la cârma tãrii (cu exceptia a patru luni în 1940). 
Este evident cã si toate documentele românesti despre ea sunt opera acestor guvernanti si a organelor lor statale, astfel cã ele nu pot reda decât o relatare influentatã, chiar si involuntar, de aversiunea lor. Mai rãu, unele servicii speciale (E. Cristescu, Securitate), în ura lor fatã de Miscarea Legionarã - afirmatã deschis si repetat - nu s-au oprit de la falsificãri în documentele aflate în pãstrarea lor. 
De aceea, toate aceste documente chiar si atunci când ele nu ascund sau falsificã adevãrul în mod grosolan, nu pot fi luate în consideratie fãrã un grad de rezervã, în functie de problema la care se referã. 
Aceastã situatie anormalã face imposibil oricãrui istoric sã intervinã cu metode obisnuite de cercetare pentru un studiu obiectiv despre Miscarea Legionarã. 
Pentru a reusi, el ar trebui sã facã un efort apreciabil de detectiv, care ar cere timp si cercetare foarte extinsã, constând din lectura comparativã a întregii memorialistici legionare, din informarea despre autorii ei si din transpunerea proprie în ambientul de ansamblu al timpului respectiv, pentru ca apoi toate informatiile astfel obtinute, inclusiv cele din documente, sã fie supuse fãrã preconceptii unei analize critice, care sã separe realitatea de neadevãr si de fabulatie. Numai astfel poate iesi Adevãrul la luminã.



In tipografia dela Munchen cu un grup de camarazi; rândul I, dela stânga: Mircea Dimitriu, Gen. Chirnoagã, Mos Sandu; rândul II: Alexandru Suga, Neatã Spiridon, Tr. Golea, Bãrãitaru, Zimmerman si P. Onciu


Dupã aceste considerații necesare, voi trece la cartea sus-amintitã. Ea este compusã din douã segmente, ultimul fiind o evaluare a celui dintâi - care conti-ne numai documente puse la dispozitia autoarei, Dana Beldiman, de cãtre SRI. 
Majoritatea lor nu se referã la Horia Sima, ci servesc numai la crearea unei anumite atmosfere, în schimb dintre acele documente care îl privesc si care ar fi trebuit sã acopere multiplele sale acțiuni și activitãti, începând cu arestarea lui la Clopodia (22 mai 1940) si pânã la proclamarea lui ca Sef al Miscãrii Legionare (6 septembrie 1940), sunt prezente relativ foarte putine, iar documentele cele mai importante pentru întelegerea corectã a acțiunilor lui Horia Sima lipsesc total.  
Cum am amintit, al doilea segment al cãrtii este un "studiu introductiv" al cãrui autor este d-l Gheorghe Buzatu, eminentul istoric iesean, cunoscut pentru preocuparea domniei sale în materie. 
Cum d-na Beldiman nu comenteazã documentele prezentate, acest studiu reprezintã de fapt o evaluare a documentelor, urmatã de concluzii. Cu toatã intentia vizibilã de obiectivitate, dar având la dispozitie numai unele documente discutabile, în timp ce trei documente de maximã importantã lipsesc, si neacordându-i acestui fapt suficientã importantã, d-l Buzatu era de la început condamnat sã nu poatã lãmuri corect rolul jucat de Horia Sima în aceastã perioadã.

Dacã ar fi avut în fatã urmãtoarele documente:
a) convorbirea Ghelmegeanu-Sima,
b) rãspunsul trimis de Horia Sima lui Carol, din 2 mai 1940,
c) Manifestul lui Horia Sima din 1 septembrie 1940,

domnia sa ar fi înteles care a fost firul conducãtor al comportamentului lui Horia Sima, numai aparent derutant, si, ca o consecintã, sentinta domniei sale ar fi fost alta. Pentru sustinerea celor afirmate voi reda citatele semnificative din cele trei documente care ar fi trebuit sã se afle în "Dosar Horia Sima" .

La întrebarea lui Ghelmegeanu de ce a venit în tarã, Horia Sima rãspunde cã a venit ca sã împiedice "prin orice mijloace - revolutie, atentat - dacã altfel nu e posibil" continuarea politicii externe funeste de pânã acum "ale cãrei consecinte vor fi tragice, atât pentru tarã, cât si pentru Rege". 
Acest rãspuns nu a fost o bravadã care sã-i asigure un avantaj la ancheta ce urma sã vinã, ci reda exact decizia luatã de grupul legionar de la Berlin, care nu mai vedea altã solutie pentru salvarea tãrii de la gravele consecinte la care o expunea politica externã a regelui Carol, tinând România în aliante militare cu toti adversarii Germaniei - a cãrei putere militarã în centrul Europei era de neînvins. 
Însãrcinat cu executia acestei grave decizii, Horia Sima si-a ales încã 17 camarazi voluntari pentru jertfa supremã, luându-le jurãmântul si începând cu totii pregãtirile de plecare, asa fel încât sã nu afle Gestapo-ul, care i-ar fi arestat, Hitler sprijinindu-l pe Carol pentru a-l putea santaja economic. 
Din discutiile cu misiunile trimise de Carol, Horia Sima a aflat de destinderea începutã, dar a înteles cã prin destinderea cu Miscarea Legionarã Carol cautã sã adoarmã vigilenta lui Hitler la politica sa externã duplicitarã. 

Traian Golea impreunã cu 3 camarazi (de la stânga la dreapta): Gh. Cretu, Filon Verca, și Mircea Domitriu

De asemeni, el a mai înteles cã datoritã destinderii ar mai exista o sansã de a-l determina pe Carol sã schimbe aliantele, alta decât revolutie sau asasinat, ambele destul de riscante si putând chiar provoca o interventie sovieticã. Aceastã alternativã este redatã în ultimul paragraf din rãspunsul trimis regelui de cãtre Horia Sima la 2 mai 1940, document care ar fi trebuit sã se afle la "Dosar". 
Îl redau întocmai: "Pentru cã se face apel la patriotismul nostru, la realizarea unei unitãti supreme în momentul actual de primejdie externã, rãspundem cã exprimarea sentimentelor de loialitate nu va întârzia sã se producã cu toatã sinceritatea, în ziua când vom avea certitudinea cã România a înteles sã îsi realizeze destinul ei istoric, mergând alãturi de puterile biruitoare ale Axei".



Pentru Horia Sima, singura salvare a României de a nu fi pusă pe masa de operație era aderarea la Axã cât mai urgent si înaintea Ungariei si Bulgariei pentru a le putea bloca revendicãrile lor teritoriale. 
Aceastã aderare însã trebuia sã o facã regele Carol care, desi tinea la vechile aliante, era îngrijorat de succesele militare ale lui Hitler si dãduse semne de intimidare (livrãrile de petrol si alimente); chiar si destinderea cu Miscarea Legionarã a avut loc din acelasi motiv. 
Având convingerea cã, exploatând cu abilitate aceastã intimidare, numai el cu Miscarea Legionarã din tarã îl poate determina pe Carol sã înteleagã momentul, Horia Sima a hotãrât sã plece în tarã însotit de 5 camarazi, pentru rest neajungând mijloacele.

Horia Sima a avut ghinionul sã fie arestat la intrarea în tarã. Simtind si având apoi si confirmarea cã este vãzut (cu totul fals) ca "emisar al lui Hitler", si-a dat seama cã depinde numai de el dacã va putea convinge pe rege de bunele sale intentii ca sã poatã ajunge la dânsul. 
Stiind cã fiecare cuvânt al sãu va fi studiat de întreaga camarilã, Horia Sima a fãcut un enorm efort de a-si stãpâni resentimentele si a-si controla fiecare rãspuns. "Divulgãrile" lui Horia Sima despre "intentia" grupului de la Berlin si despre contactele politice ale acestuia nu au fost decât ceea ce el stia cã este deja cunoscut la Bucuresti (se stie cum). Iar a-l lãuda pe Cãpitan fatã de cel care l-a asasinat, ca si a vorbi de rãu despre Lupeasca, ar fi compromis definitiv planurile sale.

Dupã lungi si numeroase interogatorii a fost pus în libertate si dupã ce a mai dat un examen de credibilitate a fost în sfârsit primit de Carol. Aceastã audientã, ca si celelalte, au fost desigur, dacã nu înregistrate, cel putin rezumate si arhivate. Nici aceste documente foarte importante nu se aflã la "Dosar". 

Fiu al regelui Ferdinand al României,regele nebun Carol al II-lea " a trebuit sa renunțe" la tronul României în favoarea relației amoroase cu evreica Elena Lupescu (născută Grunberg).

Regele Carol al II-lea dând mana cu Cancelarul german Adolf Hitler alături în dreapta imagini este fiul sau Mihai (28 Noiembrie 1938).


Nu voi intra în amãnuntele acestei tulburi perioade de timp, ci mã voi limita numai la acele episoade care, prin vizibila lor inconsecventã, au produs nedumeriri, împiedicând multora evaluarea corectã a actiunilor lui Horia Sima.

Prima întrebare care se impune este: în ce calitate Horia Sima a expus regelui un plan de actiune privind Miscarea, sustinut în toate cele patru audiente, precum si din ce motive a socotit regele necesar sã-l asculte si, desi avea alte intentii, sã-i lase impresia cã-i aprobã planul. 
Reputatia lui Horia Sima ca "om al Berlinului", cât si opinia unor fruntasi legionari cã fãrã el reusita "destinderii" nu este posibilã, l-a determinat pe rege sã-l cheme în tarã, iar când a cãzut prizonier, sã-l menajeze. 
Dupã ce a verificat cã Horia Sima vrea sincer sã-l ajute ca sã poatã realiza "destinderea" de care avea nevoie, la fel ca si de concesiunile economice, pentru diminuarea presiunii germane, l-a primit în audientã si i-a ascultat curios propunerile, lãsându-i impresia cã îl aprobã. Când regele a primit, cum era convenit, "apelul" cãtre legionari de a se înscrie în Partidul Natiunii, semnat - primul pe listã - de prof. Ion Z. Codreanu, apoi de Horia Sima si de toti fruntasii legionari, el s-a convins cã numai Horia Sima reprezintã Miscarea Legionarã.

Ca urmare a retragerii rusinoase din Basarabia si Bucovina de Nord, critica la politica externã a regelui crescând, acesta a vrut sã arate tãrii si Berlinului cã va avea un guvern în care este prezentã si Miscarea Legionarã, numindu-l pe Horia Sima, fãrã a-l întreba, într-o pozitie minorã în guvernul Tãtãrescu. Vãzând cã regele nu a înteles gravitatea situatiei în care el si tara se aflã, Horia Sima si-a dat demisia din guvern si a cerut o nouã audientã. 
Din nou i-a fãcut regelui o lungã expunere despre necesitatea urgentã a unui guvern legionar care, intrând în Axã, sã poatã cu succes combate pretentiile Ungariei; dupã care i-a transmis din partea guvernului german importanta comunicare cu care îl însãrcinase un membru al Ambasadei germane. 
Regele, surprins sã constate cã legãturile lui Horia Sima cu Berlinul sunt mult mai puternice decât le credea, putându-i fi chiar un adversar puternic, s-a arãtat foarte receptiv, promitând cã va face tot posibilul pentru o apropiere de Axã. 
Ca urmare, regele a numit guvernul Gigurtu cu M. Manoilescu la Externe, ambii prieteni ai Germaniei, respectiv ai Italiei, si numind iarãsi, fãrã sã-i întrebe, trei legionari: Horia Sima, Vasile Noveanu si Augustin Bidianu în pozitii secundare în guvern. 
Nu era solutia asteptatã de Horia Sima si, când a mai constatat cã fiecare ministru nu poate fi decât executant al deciziilor palatului, el a cerut a treia audientã, în care i-a demonstrat regelui cã desi solutia Gigurtu este un pas înainte, totusi, dupã informatiile sale, soarta Ardealului urmând sã se decidã foarte curând, numai un guvern de esentã legionarã si cu toatã libertatea de actiune poate înfrunta enormele pretentii ale Ungariei. 
Transfigurat de urã, regele l-a concediat. Din acel moment, Horia Sima s-a convins cã regele nu vrea sã renunte la aliantele sale, iar destinderea si un guvern cu legionari aveau dublu scop: sã facã si Miscarea Legionarã responsabilã de pierderi de teritorii, blocând astfel critica internã, iar extern sã-si asigure tolerarea de cãtre Berlin, pânã ce soarta rãzboiului se va schimba.
 Întelegând acum întreaga strategie a regelui, Horia Sima si-a prezentat demisia din guvern - nefiind urmat de ceilalti doi camarazi - si s-a decis pentru a doua alternativã din planul avut când a plecat spre tarã, îndepărtarea lui Carol de pe tron, si cât mai urgent, pentru ca România sã nu aibã soarta Poloniei. 
Pentru linistea camarazilor, Horia Sima a fãcut publicã demisia sa cu motivele ei dar, constient fiind cã tot ce face si spune ajunge imediat la rege, a omis fiecare cuvânt ce ar fi putut mãri supãrarea regelui provocatã de demisia sa si de publicarea ei. 
Din aceleasi motive, de a-i arãta regelui cã el este gata de a servi tronul, atunci când regele va dori, Horia Sima a reînceput campania - neglijatã între timp - de a convinge pe legionarii din Capitalã si pe cei adusi din provincie ca sã intre în Partidul Natiunii, având astfel si ocazia de a verifica si completa - în cel mai mare secret - grupele de legionari care trebuiau, la semnalul dat, sã intre în actiune. 
Concomitent, el - fiind ministeriabil - a avut o lungã serie de contacte cu tot felul de personalitãti politice, economice etc., cu care a discutat pericolele ce pândesc tara, adãugând de fiecare datã - pentru urechile regelui - refrenul: "Peste deosebirile de opinii pe care le avem - eu dorind un guvern legionar - maiestatea sa, regele, rãmâne, în gravele împrejurãri actuale, garantul unitãtii si al continuitãtii statului român”.

La 16 august 1940, desi se afla angajat în pregãtirea revolutiei, Horia Sima însotit de doi întemeietori ai Miscãrii, Radu Mironovici si Corneliu Georgescu, si de profesorul Traian Brãileanu, se duce la rege în audienta aranjatã de Ambasada germanã. Regele a fost amabil cu ei, dar n-a cedat cu nimic de la pozitia sa. Cu toate cã nu cunosteau actiunea lui Horia Sima, cei trei fruntasi au rãmas convinsi cã o întelegere între Miscarea Legionarã si rege nu este posibilã.

"Dictatul de la Viena", prin care Ardealul de Nord era anexat Ungariei, a provocat o indignare generalã în toate straturile populatiei. Stiind cã nu se poate opune, Consiliul de Coroanã l-a acceptat. Pentru Horia Sima "Dictatul" era numai scadenta întregii politici externe si interne a regelui Carol si deci a venit timpul sã rãspundã. La 3 septembrie 1940 a fost afisat în toatã tara, dar mai ales în Capitalã, "Manifestul revolutiei nationale" semnat de Horia Sima, prin care îl acuza pe rege de toate nenorocirile ce s-au abãtut asupra tãrii si a cerut abdicarea lui. 
Cum nici acest document important nu se aflã la "Dosar", voi reda câteva fragmente mai semnificative: "… Rezultatul acestei politici infame, al cãrei final nu putea fi decât prãbusirea, a ajuns astãzi la sfârsitul tuturor erorilor: destrãmarea internã, izolarea externã, iar pãmântul patriei sfâsiat la nord si la sud, la rãsãrit si apus. Cine este vinovat? Regele a declarat repetat cã politica externã îi apartine exclusiv… Dupã arestarea si eliberarea mea, în fata gravei amenintãri din afarã, am oferit regelui o ultimã sansã de salvare… 
Mi-am luat angajamentul, în schimb, sã garantez tronul si dinastia… Am acceptat si anumite situatii care însemnau o scãdere de prestigiu pentru mine si Miscarea noastrã, tot din dorinta de a da regelui posibilitatea sã înteleagã momentul politic si sã se sprijine pe noi. Nu am fost ascultat!… 
Astãzi, când dezastrul tãrii este îngrozitor de mare, când puterea statului este fãrâmitatã, când un întreg popor nevinovat e azvârlit în cea mai neagrã deznãdejde, lovit, umilit si batjocorit, când anarhia cea mai cumplitã ne amenintã, când foametea bate la usã si când toatã lumea indicã pe vinovat, Garda de Fier e silitã sã pãrãseascã atitudinea ei de largã întelegere fatã de rege si sã-i cearã singurul act patriotic ce i-a mai rãmas, singura si ultima datorie: Sã Abdice! E strigãtul unanim al tãrii. Vointa totalã a unui popor".

În același timp (3 septembrie), grupurile legionare de acțiune au trecut la atacul clădirilor publice programate în mai multe orașe strategice, inclusiv în Capitalã, iar echipe legionare au antrenat pretutindeni o populație care a văzut în sfârșit ocazia de a-și descarca toată nemulțumirea înãbusitã de teroarea dictaturii regale, prin manifestații de stradă neîntrerupte, și cerând abdicare tiranului.

Chiar dacã ocuparea clãdirilor în cele trei orase programate nu a reusit complet, impactul actiunii asupra populatiei de a participa la demonstratiile de protest a fost decisiv. Astfel cã în timpul record de douã zile si o noapte, revolutia initiatã de Horia Sima a mãturat de pe tron pe Carol, tiranul sângeros, care asasinase floarea tineretului român. 
La numai douãsprezece ore dupã abdicarea lui Carol, "Forul legionar", adunat (6 septembrie, orele 18) la colonelul Zãvoianu, îl proclamã pe Horia Sima ca urmas al Cãpitanului si Sef al Miscãrii Legionare, drept recunoastere a uluitoarei sale performante, ca din situatia de prizonier si condamnat la moarte de Carol sã reuseascã în numai trei luni ca sã-l alunge de pe tron si din tarã. 
De altfel, chiar si înainte de revolutie era privit de legionari ca fiind de fapt Seful Miscãrii. La 31 august 1940, un "Apel" semnat de 48 fruntasi legionari, care îl considerau ca Sef, cereau tuturor sã-l recunoascã.

Notã. Nu mã pot opri ca sã nu semnalez prezenta pe acest "Apel" a dr. Serban Milcoveanu, devenit, la scurt timp, cel mai acerb adversar al lui Horia Sima, aducându-i acestuia cele mai aberante învinuiri împletite din aparente, deductii si fabulatii (ultimele fiind tãria d-sale) referitor la evenimente cunoscute de domnia sa anterior semnãrii "Apelului". 
Reusind sã supravietuiascã celor 750 de sedinte de anchetã - corect calculat ar fi trebuit sã fie 4.368 - (vezi "Învierea" nr. 1, pag. 227), aceastã "metamorfozã" a domniei sale i-a asigurat pânã în zilele noastre o deosebitã preferintã atât în medii, cât si ca interlocutor.

(articol publicat în "Permanente", octombrie 2001).

11 ianuarie, 2012

CRONICA UNOR VIOLENTE POLITICE




VIOLENTELE GUVERNULUI ȘI VIOLENTELE LEGIONARE
Cuvânt înainte

"Declarăm în fata lui Dumnezeu si a istoriei cã violentele noastre au fost totdeauna de apărare și legitim răspuns. Inițiativa ilegalitãtilor si a violentelor revine în întregime inamicilor noștri".
Ion I. Mota
In ultimul timp s'a dezlantuit din nou cu o furie crescanda o campanie de atacuri si infamii contra Miscarii Legionare, scotandu-se in relief violentele acesteia. Unii dintre membrii vechilor partide, interesati in defaimarea Partidului Comunist Roman, sau ceea ce a mai ramas din el dupa viforul din 1989, o nomenclatura care vrea sa isi acopere propriile ei cruzimi si chiar o serie de scriitori si gazetari tineri din tara, bine intentionati, dar narcotizati de sursele de informatie capatate dintr-o istorie romaneasca falsificata de comunisti, trateaza tendentios aceasta problema.
Pentru a pune la locul lor toate aceste afirmatii necinstite, (sau nu indeajuns de studiate si interpretate just) care urmaresc sa ascunda alte violente, mult mai cutremuratoare, savarsite de diferite guverne ale tarii noastre impotriva Miscarii Legionare s-a alcatuit aceasta relatare cronologica a unor evenimente putin cunoscute de generatiile tinere.
E asternuta pe doua coloane paralele (violentele guvernului-violentele legionare - în editia tipãritã- N.N.) pentru ca cititorul cinstit sa isi poata da seama mai usor de cantitatea si calitatea violentelor savarsite de o parte si de alta.
S-a impartit deasemenea in trei faze: lupta anticomunista a generatiei romanesti dintre cele doua mari razboaie, care a inceput cu miscarea studenteasca si a continuat un timp limitat in L. A. N. C. (Liga Apararii National-Crestine) a lui Cuza si se cristalizeaza definitiv in anul 1927 in Miscarea Legionara. In aceste trei faze promotorul principal al lor a fost Corneliu Zelea Codreanu, omul care a umplut cu personalitatea lui curata si clarvazatoare toata aceasta zbuciumata istorie contemporana a poporului nostru.
Faza Luptei Studențești


VIOLENTELE GUVERNULUI


1920-1921
Presa comunista din Iasi se arunca cu ura asupra studentilor reactionari. Instiga la violente, la greve, ataca necuviincios Armata, Biserica, Regele. Studentii nu au presa proprie pentru a raspunde.

10 Decembrie 1922
Studentimea romana declara greva generala. Ea este provocata de starea de mizerie a sudentilor romani si inmultirea numarului de studenti evrei (mult mai instariti decat romanii), intrecand chiar, in unele facultati numarul romanilor. Scanteia se aprinde la Cluj, unde studentii medicinisti evrei, intr-o vadita provocare a sentimentelor romanesti, refuza sa faca disectii pe cadavre de evrei ci numai pe crestini.

26 Martie 1923
Intr-o sesiune aproape furtiva a Parlamentului se modifica Art. 7 din Constitutie, dandu-se din oficiu cetatenia si drepturi politice tuturor evreilor aflati in Romania. Toti marii nostri intelectuali si oameni politici din trecut, in frunte cu Eminescu, Kogalniceanu, Vasile Conta, Alecsandri, Hasdeu, Xenopol si altii se impotrivisera acestei masuri. Parlamentul tarii, cu majoritate liberala, acorda acum aceste drepturi fara a se cerceta de la caz la caz, asa cum cerea Constitutia vigenta si cum se procedeaza in toate tarile cu populatie imigranta.

28 Martie 1923
Corneliu Codreanu este arestat pentru prima data, pentru un manifest raspandit de el, in care protesta contra modificarii Art. 7 din Constitutie. Este eliberat dupa 7 zile, justitia negasindu-i nici o vina.

Aprilie 1923
Ion Mota si alti 6 studenti sunt eliminati din toate Universitatile tarii pentru tinuta lor darza in mijlocul studentilor, determinand continuarea grevei pe care guvernul Liberal vroia sa o sparga cu promisiuni atragatoare.

22-25 August 1923
Congresul studentesc ce trebuia sa se tina la Cluj este interzis de guvern. Studentii moldoveni decid deschiderea lui la Universitatea din Iasi. Dar aici, delegatii sunt impiedicati sa intre in Universitate de forte politienesti.

Iarna 1923
Ministrul liberal de Interior, Marzescu, trimite la Iasi ca prefect al politiei pe Manciu, cu dispozitia de a distruge miscarea studenteasca din Moldova. Acesta incepe numaidecat provocarile. Studentii sunt insultati pe strazile orasului ca derbedei, sunt amenintati si chiar agresati de politisti fara a se putea apara.

10 Decembrie 1923
Cateva studente sunt lovite si trase de par de politisti pe strada, in vazul lumii. Multi tineri studenti sunt loviti rand pe rand, fara motiv, doar pentru a-i provoca. Studentul Gheorghe Manoliu este lovit cu bate peste fluierele picioarelor si tinut la politie fara mandat de arestare si in conditii igienice deplorabile. Se imbolnaveste de galbinare. Dus in graba la spital inceteaza din viata.

29 Martie 1924
Incepe procesul “Complotului Studentesc” la Bucuresti. Sunt achitati cu totii in afara de Mota.

Aprilie 1924
Întors la Iași, în timp ce se plimba pe strada cu surorile lui, Codreanu este atacat și lovit cu vana de bou de o haita de polițiști de-ai lui Manciu. A vrut sa reacționeze însa fetele i-au blocat mâinile și picioarele, caci polițiști așteptau reacția lui pentru a-l împușca.

8 Mai 1924
Din nou Corneliu Codreanu este lovit pe strada în văzul lumii de comisarul Clos, însoțit de mai multi agenți. Rănit în sentimentul lui de demnitate, Codreanu scrie: “Un om lovit, pare ca nu mai este om. Se simte rușinat, dezonorat. Purtam aceasta ofensa ca un pietroi pe inima.”

31 Martie 1924
In timp ce lucrau in tabara de la Ungheni, unde 50 de studenti, la initiativa lui Codreanu, fabricau caramizi cu care vroiau sa ridice prin propriile forte un camin studentesc al lor, sunt atacati de Manciu in persoana cu multa politie si jandarmi. Studentii sunt loviti si trantiti la pamant sub amenintarea armelor. La perchezitie nu li se gasesc arme. Si totusi legati de maini ca niste borfasi, sunt condusi pe jos, in vazul lumii, la prefectura de politie. 
Aici incep adevaratele batai si schingiuiri pentru a recunoaste ca complotau in tabara de munca. Intre timp alarmati, parinti, impreuna cu cativa profesori universitari, cu procurorul si medicul legist patrund in edificiul politiei si obliga pe Manciu sa ii elibereze. Medicul legist emite pe loc certificate. Se fac plangeri la Bucuresti si se cere destituirea lui manciu si trimiterea lui in judecata pentru abuz de putere. Ca rezultat, Manciu este decorat de Stat si toti comisarii care au luat parte la schingiuirea studentilor sunt avansati in grad. Codreanu (avocat) este indignat. Se decide sa umble inarmat si daca va mai fi atacat se va apara.

26 Septembrie 1924
Ion Mota este achitat in cazul Vernichescu. Justitia a inteles indignarea si reactia unui suflet drept in fata tradarii prietenului de langa el.

26 Noiembrie 1924
In cazul Manciu au fost mai multi arestati, cu toate ca nu aveau nici un amestec, asa numitii Vacaresteni, in frunte cu Mota. Dupa 60 de zile de detentie ilegala, toti declara greva foamei si a setei. Dupa 11 ziele sunt eliberati si condusi la spital in stare de sleire grava. Consecinta acestei greve este moartea, dupa putin timp a lui Tudose Popescu.

25 Mai 1925
Dupa cateva amanari si transferari a procesului lui Codreanu, acesta se judeca la Turnu Severin. Este achitat la 26 Mai, considerand justitia tarii ca acesta a actionat in legitima aparare la provocarile repetate ale lui Manciu.


Faza L.A.N.C.


Primavara 1925
Profesorul universitar A. C. Cuza, șeful partidului LANC, fiind singur pe strada este provocat si palmuit de un evreu. (Cuza era deja un om in etate)

Mai 1926
Alegeri Generale preparate de Partidul Poporului al lui Averescu. Codreanu candideaza la Focsani pe listele LANCU-lui. Pentru a preintampina sicanele, se prezinta la autoritatile locale, cu toate ca nu era nevoie si obtine autorizatia de propaganda in judet. Dar la iesirea din oras este oprit de jandarmi. Fiind o ilegalitate, Codreanu, da ordin soferului sa porneasca inainte. 
Dar jandarmii trag si gaures rezervorul de benzina al masinii. Codreanu pleaca la Bucuresti si se plange ministrului de Interior Octavian Goga. Dupa cateva zile de amanari sub motivul cercetarii cazului i se da o noua autorizatie cu doua zile inainte de alegeri. Dar sicanele autoritatilor continua. Nu are voie sa vorbeasca mai mult de un minut in fiecare sat. Jandarmii prin teroare, impiedica taranii sa asiste la intruniri. In aceste conditii Condreanu nu este ales deputat. Dar LANC castiga 10 locuri in Parlament.

24 Iunie 1927
LANC-ul se rupe in doua din cauza neintelegerilor dintre Cuza si capeteniile partidului. Ramura tanara nu vrea sa mearga cu nici una dintre fractiuni. In aceasta zi Corneliu Codreanu, infiinteaza Legiunea Arhanghelului Mihail sub sefia lui.

20 Ianuarie 1928
Codreanu convoaca o intrunire publiga la Cahul, pentru a combate propaganda comunista ce se facea in Basarabia, alimentata de peste Nistru. Cand se stransesera deja cateva mii de oameni apare Colonel Cornea cu pistolul in mana, urmat de jandarmi si someaza pe Codreanu sa paraseasca localitatea. O ilegalitate, caci orice organizatie politica legal inscrisa era libera sa faca intruniri publice. Codreanu cere din nou la Bucuresti o autorizatie in scris de la Ministerul de Interne. Convoaca din nou intalnirea la Cahul si de data aceasta se strang 20.000 de oameni. Autoritatile nu au mai aparut.

Iulie 1930
Un student macedonean, Beza, trage cateva focuri de revolver asupra ministrului Anghelescu ca protest pentru o lege a acestuia ce leza interesele macedonenilor din Dobrogea. Cu toate ca nu era amestecat Codreanu este arestat si este inchis din nou la Vacaresti. Toata presa din Sarindar, Adevarul, Dimineata, il ataca cu furie incercand sa dea o versiune falsa celor intamplate. La procesul ce urmeaza este achitat, negasindu-i-se nici o vina. Ministerul Fiscal face apel. 
Din nou este achitat la Curtea de Apel. In total sufera 45 de zile de inchisoare pe nedrept. Numai pentru ca guvernul respectiv voia sa-l condamne pentru a-l scoate de pe terenul politic. Cu aceasta ocazie Codreanu si cativa din colaboratorii lui sunt inchisi din nou. Mihalache, ministrul de interne national-taranist, dizolva Miscarea Legionara, sub acuzatia de a fi complotat contra ordinii publice si a incercat o lovitura de stat. Se confisca toate arhivele, se interzic ziarele si reviste Miscarii. Afara continua agitatiile furibunde ale ziarelor Dimineata si Adevarul. Se publica chiar o circulara apocrifa ca emanand de la Codreanu. Legionarii nu se pot apara. Ei rabda in tacere.

27 Februarie 1931
Se judeca procesul Miscarii Legionare. Se demonstreaza ca nici una din acuzatiile guvernului nu sunt adevarate. Nu se gaseste nici o urma de culpabilitate, Codreanu este achitat. Dar procurorul face apel. Ramane mai departe in inchisoare.

27 Martie 1931
Are loc judecarea Miscarii la Curtea de Apel. Verdictul este din nou de achitare. Dar procurorul face din nou apel la Casatie. Alta achitare. Codreanu si camarazii lui sunt eliberati dupa 87 de zile de inchisoare nedreapta. “Iata-ne, constata Codreanu, cu doua hotarari, una a domnului Mihalache prin care Legiunea Arhanghelului Mihail si Garda de Fier sunt dizolvate ca organizatii subversive si periculoase pentru existenta statului Roman; alta a intregii justitii romanesti: Tribunal, Curtea de Apel, Curtea de Casatie, in unanimitate, dupa care tinerii acestia nu au nici o vina. Legiunea si Garda de Fier nu sunt periculoase".

Primavara 1931
Alegeri partiale in judetul Neamt. Cu toate sicanele puse de guvern, si nu au fost putine, Miscarea lui Codreanu castiga scaunul de deputat.

Primavara 1932
Noi alegeri partiale in Tutova. Pentru a impiedica o noua victorie legionara, atacurile administratiei asupra acestora se multiplica. Ministrul de Interne, Argetoianu (guvernul Iorga-Argetoianu) da ordin jandarmeriilor sa scoata legionarii din judet “pe targa”. Si asa se si face. Multi militanti ai acestei miscari sunt raniti. La urma, putin inainte de data alegerilor echipele de propaganda electorala legionare sunt incercuite de forte mari jandarmeresti, arestate si trimise la Barlad. In satul Bacani, echipa legionara, atacata de jandarmi, rezista. Cad unul cate unul pana la ultimul intr-un lac de sange. In aceasta stare sunt tarati prin zapada ca vitele, o distanta de doi km. pana la postul de jandarmi, unde nu li se acorda nici o asistenta medicala. O alta echipa patrunde in judet si cu mari sfortari scot pe raniti de la postul de jandarmi si ii interneaza la spitalul din Barlad.

Martie 1932
A doua disolvare a Miscarii Legionare inaintea alegerilor de la Tutova de catre guvernul Iorga-Argetoianu, printr-o simpla decizie ministeriala. Se amana alegerile pentru 17 Aprilie. Totusi nu mai pot fi amanate candidaturile deja depuse.

17 Aprilie 1932
Desi disolvata, Miscarea Legionara, castiga si aceste alegeri, si odata cu ele un nou scaun de deputat.

Iunie 1932
Cade guvernul Iorga-Argetoianu. Taranisti sunt insarcinati cu formarea noului guvern. Se anunta noi alegeri parlamentare pentru luna Iulie. Incepe o noua si grea campanie electorala. 
Pretutindeni, legionarii sunt atacati cu furie de organele statale si presa manuita de guvern. Rezultatul: la Tighina 2 raniti la Barlad, zeci de legionari (tarani, invatatori, preoti, studenti) sunt arestati si maltrratati in beciurile politiei la Vaslui cativa legionari sunt raniti la Focsani inginerul Blanaru, Haristache Solomon (60 ani) si alti legionari sunt atacati de bande armate national-taraniste, batuti cu ciomege si injunghiati cu cutite, in Com. Vulturul, langa Focsani. Sunt parasiti la marginea soselei intr-un lac de sange. Miscarea Legionara castiga 5 scaune in Parlamentul tarii.

Februarie 1933
Se declara greva la atelierele CFR Grivita, organizata de comunisti. Armata primeste ordin sa traga. Subsecretar la interne era Armand Calinescu. Cateva zeci de muncitori sunt impuscati cu aceasta ocazie. Codreanu si deputatii legionari protesteaza in Parlament.

Mai 1933
O echipa de legionari numita “Echipa Mortii”, pleaca in propaganda prin Transilvania. Si-au dat ei insusi aceasta numire, fiind decisi sa infrunte toate loviturile, chiar si moartea, dar vor duce la bun sfarsit misiunea lor de a vorbi Ardealului. Declara la plecare ca vor pastra legalitatea, dar se vor opune masurilor arbitrare ale legislatiei. Echipa este formata din 15 oameni, in majoritate intelectuali. La Targul Jiu, Turnul Srverin sunt deja atacati de politisti si jandarmi. Cu corpurile lor astupa rotile masinilor cu care circulau pentru a nu fi gaurite de glante. La Oravita sunt asteptati cu mitrraliere puse in bataie de jandarmi. Sunt arestati, dar procurorul ii elibereaza numaidecat, negasindu-le nici o vina. 
La Resita sunt opriti sa intre in oras. La Teius, profesorul Codreanu, deputat in parlament, este intrerupt de jandarmi in cursul unei conferinte. Cu lovituri de arma alunga asistenta. Insusi profesorul Codreanu este ranit la cap. Pana la urma este arestata toata Echipa Mortii si trimisa in judecata pentru alterarea ordini publice. Deci tot cei atacati sunt dati in judecata. Procesul are loc la Arad si verdictul este de achitare, negasindu-li-se nici o vina. Paznicii ordinei erau aceia care stricau ordinea. Toate aceste masuri arbitrare fusesera ordonate de subsecretarul de la interne, Armand Calinescu.

10 Iulie 1933
In ziua deschiderii unei tabere de munca la Visani (judetu Buzau) pentru construirea unui dig de contentiune a apelor Buzaului, care se revarsa regulat inundand pamanturile cultivate, legionarii veniti din diferite puncte ale tarii, in numar de 200, sunt atacati cu brutalitate de cateva capetenii de jandarmi. 
Nu riposteaza nimeni, conform dispozitiilor date de Codreanu. Sunt bruscati si trimisi cu totii la locurile de origine. Cei care nu aveau bani sunt purtati pe jos din post in post. Ordinele pentru aceasta incalcare a libertatilor individoale porneu de la democratu Armand Calinescu. Codreanu trimite o scrisoare de protest lui Vaida.

Vara 1933
I.G. Duca fruntas liberal, in vizita la Paris, face niste declaratii gazetelor parisiene: Garda de Fier este in solda hitleristilor; guvernul Vaida este prea slab si nu o poate distruge; dar el, Duca, cu partidul liberal, isi iau angajamentul de a o anihila daca vin la putere. In acelasi timp, Titulescu, Ministrul de Externe al Romaniei, notifica Ambasadorului d’Omersson iminenta disolvare a Garzii de Fier. Este evident ca existau presiuni din afara prin Titulescu, omul apropierii de Rusia Sovietica, Pentru distrugerea Miscarii Legionare. Iulie-August 1933 Isbucneste o noua campanie de presa, intretinuta de ziarele din Sarindar. 
Miscarea este acuzata de “fabrica de bani falsi la Rasinari”; apoi ca Legiunea ar fi in slujba strainilor; Miscarea ar fi finantata atat de Hitler cat si de Mussolini; mai era finantata de evrei, de Elena Lupescu si chiar si de Moscova. Un val de calomni care de care mai murdare. Ele erau patronate, intre altii, de Viorel Tilea, Subsecretar la Presedentia Guvernului si Victor Iamandi. Miscarea nu se poate apara. Niciun ziar nu ii publica desmintirile de frica represaliilor guvernului.

Vara 1933
Titulescu, promotor cu Benes, al politicii de apropiere a Europei de Rusia Bolsevica, face presiuni ca iscarea Legionara sa fie distrusa deoarece se opunea acestui proiect politic. El sustinea ca puterile occidentale nu vedeau cu ochi buni progresele ce le face miscarea in opinia publica Romaneasca . Trebuia oprita cu orice pret. “Viitorul”, gazeta liberala, lanseaza atacuri violente contra lui Vaida, ca ar fi prea moale in represiunea contra legionarilor.

7 Octombrie 1933
Vaida e silit sa isi dea demisia si duca e insarcinat cu guvernul si pregatirea noilor alegeri la 20 Decembrie.

22 Noiembrie 1933
Duca isi tine angajamentele. Este ucis la Constanta studentul Virgil Teodorescu de un politist care trage in el pe la spate, in timp ce lipea afise electorale. Nici o actiune juridica nu s-a intreprins contrra ucigasului. Din contra. Agentul e ridicat in grad si trimis in alta regiune, pentru a i se pierde urma.

28 Noiembrie 1933
Este impuscat de politie legionarul Nita Constantin, sofer de meserie, pentru ca a aruncat o paine unor tineri baricadati in caminul lor studentesc din Iasi, unde protestau, in aceasta forma contra ilegalitatilor savarsite de guvernul Duca. ca si in cazul precedent, nu s-a deschis nici o urmarire judecatoreasca.

4 Decembrie 1933
Corneliu Codreanu acuza public, printr-o circulara, pe I. G. Duca, Titulescu, Iamandi, Inculet, Victor Antonescu, Valer Roman, Gen. Dumitrescu, Comandantul Jandarmeriei, Eugen Cristescu, directorul Sigurantei, ca fiind vinovatii principali ai represiunii salbatice, dezlantuita contra Miscarii Legionare si membrilor ei.

9 Decembrie 1933
Este ucis in bataie de jandarmi, in jud. Vlasca, taranul Nicolae Blaianu, pentru ca facea propaganda legionara, in vederea alegerilor in satul sau. Ucigasii, ca de obicei nu au avut nimic de suferit.

10 Decembrie 1933
Cu toate violentele guvernului, legionarii, reusesc sa depuna listele electorale in 66 de judete. De frica ca miscarea sa nu se afirme prea puternic in alegeri, asa cum se prezicea, si conform angjamentelor luate in strainatate, I. G. Duca, printr-un jurnal al Consiliului de Ministri, disolva Miscarea Legionara. Act inconstitutional. Se ordona arestarea imediata a tuturor legionarilor.

10-11 Decembrie 1933
Se savarsesc arestari masiva in toata tara. 12.000 de legionari sunt arestati fara mandate si trimisi in inchisori si lagare de concentrare. Este o adevarata sechestrare in masa a cetatenilor romani, pe care o realizeaza guvernul liberal. La Jilava sunt concentrati intelectualii legionari.
Decembrie 1933
Sunt ucisi de politie: Toader Toma, croitor, Gh. Bujgoli, colonist macedonean din Dobrogea, Fardea si Gh. Negrea din jud. Severin.

20 Decembrie 1933
Cum era prevazut alegerile sunt castigate de liberali.

26-27 Decembrie 1933
Odata alegerile trecute si castigate de Duca, legionarii sunt eliberati din inchisori. Deci nu erau periculosi pentru ordinea statului ci pentru rezultatul alegerilor. Mota si Marin cer si obtin de la comandantul inchisorii Jilava, un document unde se recunoaste juridic ca detentia lor a fost un sechestru in toata regula. Cu acesta, pe cai juridice, vor cere raspunderi guvernului.

31 Decembrie 1933
Victor Iamandi, Subsecretar de Stat la Interne, ordona din nou arestarea legionarilor. De data aceasta sunt 18.000 cei inchisi. Toti intelectualii legionari si prietenii miscarii, in frunte cu Profesorul Universitar Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Dragos Protopopescu, Radu Gyr, Ion Mota, sunt din nou intemnitati la Jilava.
 Mii de case sunt perchezitionate si ravasite pentru a se gasi dovezi de vinovatie sau arme care nu puteau fi gasite pentru ca nu existau. Corneliu Codreanu este cautat cu disperare de politie care are dispozitia sa il suprime. Nu il pot gasi, dar este ucis Sterie Ciumeti, secretarul lui, dupa ce a fost groaznic schingiuit, pentru a declara unde este Codreanu. Politia nu scoate nimica de la el. Corpul schingiuit este aruncat intr-un lac din apropierea Bucurestiului.

17 Martie- 5 Aprilie 1934
La Consiliul de Razboi din Bucuresti se judeca procesul Miscarii Legionare, acuzata de complot pentru asasinarea lui Duca. Dar Miscarea este absolvita de toate acuzatiile ce le aduce Procurorul Regal. Concluzia judecatorilor militari este ca Duca a fost impuscat de 3 legionari exasperati de excesele si nedreptatile la care au fost supusi de guvernul prezidat de acesta. Cei 3 sunt condamnati la munca silnica pe viata. Toti ceilalti au fost achitati, in frunte cu Capitanul. Dar bilantul acestei crunte prigoane este: 18.000 arestati; 300 legionari imbolnaviti in inchisori; 16 morti.

5 Septembrie 1934
Se descopera un complot pus la cale de politie, cu concursul lui Mihail Stelescu, legionar foarte apropiat de Capitan, dar cumparat de guvern. Stelescu este dat afara din Miscarea Legionara, la cererea unui juriu de onoare, preazidat de Gen. Cantacuzino Granicerul, dar Codreanu ii lasa lui Stelescu o portita deschisa de a reveni in Miscare si a-si recapata onoarea pierduta daca se reabiliteaza. Portita pe care Stelescu nu o utilizeaza.

Toamna 1935
Vasile Vlad, dn Sibiu, inceteaza din viata in urma batailor suferite la politie.

4 Octombrie 1935
Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane sub obladuirea Patriarhului Miron Cristea, interzice legionarilor munca pentru repararea sau construirea bisericilor. Ministrul al Cultelor este Victor Iamandi, responsabil de aceasta interdictie.

2 Aprilie 1936
Incepe Congresul Studentesc de la Targul Mures. Se fac si de aceasta data sicane de catre politie, dar studentii pastreaza calmul si congresul se desfasoara in liniste. Se dezvaluie studentilor planul de asasinare al lui Corneliu Zelea Codreanu care se urzeste la Palat si in cele mai inalte sfere ale Statului. 
Congresul avizeaza public pe Elena Lupescu (amanta Regelui), pe Virgil Madgearu, pe Gen. Gabriel Marinescu, pe Armand Calinescu, pe chestorul Parisianul ca daca se intampla ceva lui Codreanu vor plati cu totii. “Tineretul Nationalist Roman nu este anarhic si nici nu practica violenta sau nihilismul. 
Este atasat ideii de ordine si legalitate. Insa cand unii politicieni speriati de progresul normal si legal al acestui tineret pun in practica disolvari, asasinate, comploturi contra conducatorilor lui, cumparari de constiinta si incurajari de tradare, acest tineret nu va accepta sa fie invins prin aceste metode incorecte si va reactiona violent.”

16 Iulie 1936
Dupa descoperirea complotului Stelescu-politie si darea lui afara din miscare, el continua atacurile si defaimarea lui Corneliu Zelea Codreanu. Cu banii primiti de la Guvern scoate o revista, “Cruciada Romanismului”, in care ataca miseleste si cu acuzari mincinoase Miscarea si pe Capitan. Lovitura era bine pusa la punct, pentru ca atacurile veneau acum de la un fost legionar, deci de la un cunoscator al dedesubturilor Miscarii. In timp ce Stelescu putea scrie orice murdarie, Cenzura intervenea si nu lasa sa apara in presa tarii nimic din partea Legiunii pentru a pune la punct pe impostor.

16 Iulie 1936
Gheorghe Grigor, student, originar din Bucovina, este ucis la Cernăuți.

5 Septembrie 1936
Jandarmii, din ordinul Guvernului, profaneaza osemintele ostasilor romani, morti in primul razboi mondial, care fusesera gasite si adunate de legionari de prin padurile de prin prejurul Predalului. Statul nu avusese timp sa se ocupe de aceste religve sfinte. Legionarii le depozitasera intr-un mausoleu provizoriu ridicat de ei pe muntele Susai. Jandarmii distrug monumentul si imprastie osemintele adunate. Se fac reclamatii la Bucuresti, dar fara rezultat. Gen. Cantacuzino adreseaza cu aceasta ocazie o scrisoare ofiterilor romani in care denunta sacrilegiul.

Toamna 1936
Legionarul Vasile Culetu moare in urma schingiuirilor suferite la politie.

26 Februarie 1937
Guvernul inchide fara motiv caminele si cantinele studentesti. Mii de studenti raman in strada fara acoperisi in plina iarna. Codreanu difuzeaza o circulara in care afirma: “Niciodata Miscarea Legionara, pentru a birui nu va recurge la ideea de complot sau lovitura de stat...”.

2 Martie 1937
La Iasi se produce un atentat contra Rectorului Bratu. Codreanu declara public ca Miscarea nu are deaface nimic cu acest act. Cercetarile justitiei ajung la acelasi rezultat. Cu aceasta ocazie, Guvernul Tatarascu inchide toate universitatile.

Primavara 1937
Justitia romana se manifestase pana atunci independenta si nu s-a lasat influentata de guverne in sentintele date proceselor legionare. In vederea esecului guvernului Tatarascu, printr-un decret lege, transfera toate procesele juridice tribunalelor militare mai usor influentabile de ordine superioare. Judecatorii militari care nu erau dispusi sa judece dupa indicatiile guvernului ai fost schimbati cu altii mai docili. Ca aplicare a acestui decret procesul Decemvriilor, acei care l-au pedepsit pe tradatorul Stelescu, s-a judecat la Tribunalul Militar, care i-a condamnat din ordin la 10 ani inchisoare.

Primavara 1937
Dupa ingroparea lui Mota si Marin, camarila Regala si Guvernul Liberal, speriati de adeziunea multimilor romanesti la aceasta pioasa ceremonie si de ordinea perfecta care a domnit in tara, incep sa provoace Miscarea pentru ca daca reactioneaza o poate distruge legal. Codreanu indeamna pe legionari sa suporte orice si sa nu riposteze.

Mai 1937
Guvernul Liberal Tatarascu emite un decret-lege princare interzice munca legionarilor in tabere sub motiv ca sunt subversive.

24 Iunie 1937
Se implinesc 10 ani de la infiintarea Miscarii Legionare. Corneliu Codreanu face un bilant al ilegalitatilor suferite de legionari si al suferintelor la care au fost supusi.

25 Iulie 1937
Ministrul de Justitie, Alexandru Bentoiu, ordona presedintilor de tribunale inchiderea definitiva a dosarelor cu procese intentate de legionari in contra abuzurilor de putere ale autoritatilor in perioada 1933-1934.

27 Iunie 1937
Prefectul de Prahova, Alexandru Bondoc, trimite cate o scrisoare la cateva fabrici din Azuga cerand concedierea imediata a personalului legionar. 36 de familii romane raman astfel pe drumuri.

21 Octombrie 1937
Din cercuri politice adverse se lanseaza pe piata zvonul ca daca ajunge la putere Partidul National Taranesc, Miscarea Legionara va asasina pe conducatorii acestui partid. Codreanu dezminte indignat zvonul si incrimineaza persoanele, unele cu posturi de raspundere in stat, care pot raspandi astfel de minciuni.

Noiembrie 1937
In vederea Alegerilor Generale, convocate la 20 Decembrie, Codreanu se adreseaza legionarilor care vor lua parte la propaganda electorala: “Manifestul nostru este toata suferinta pe care am suportat-o timp de 15 ani in vazul lumii intrgei, fara sa fi dat exemplu cele mai mici abateri de la linia credintei noastrre, suportand: toate inchisorile, toate loviturile, toate umilintele la care am fost expusi de catre acei care rand pe rand s-au asezat deacurmezisul acestui neam. Ei au vrut sa ne nimicesca intrebuintand uneltirea, tradarea, banii si violenta. Si ne-au impins in dilema: ori a capitula, ori a ne deschide drumul inainte prin violenta.”

22 Noiembrie 1937
Ing. Ionita Traiani de la Moreni-Prahova este chemat la Primarie cu pretextul de a stabilii data intrunirii legionare din acea localitate. In Primarie, si fara motiv, este palmuit de primar. Conform dispozitiilor date inainte de Codreanu, nu riposteaza. Afland aceasta plin de indignare, Codreanu cere organizatiei legionare de Prahova sa spele aceasta ofensa.

Noiembrie-Decembrie 1937
In timpul propagandei electorale legionare au fost ucisi de autoritati urmatorii legionari: Ion Tarcolea, din com. Saveni-Ialomita Mihai Turcanu, student din Bucovina Nicolae Turcanu, muncitor din Radauti Dumitru Soroceanu, din Sulta (Hotin) Brumaru Constantin, mort in urma schigiuirilor suferite la politia din Constanta; numerosi alti legionari au fost raniti.

20 Decembrie 1937
In urma tuturor piedicilor si a violentelor comise de organele statale, Miscarea Legionara obtine o victorie rasunatoare ajungand al treilea partid pe tara in numar de voturi. Liberalii nu obtin majoritatea si cad.

28 Decembrie 1937
Spre uimirea tuturor, Regele cheama la guvern pe Octavian Goga care obtinuse numai 9,5% din voturi. Se pregatesc noi alegeri pentru 2 Martie 1938.

8 Ianuarie 1938
Istrate Micescu, noul ministru de justitie, cre anularea listelor electorale legionare din 16 judete, pe motiv ca pe ele figureaza “cetateni straini” care dupa parerea ministrului, au fost acei legionari care au luptat in Spania contra comunismului, si candidau acum pe listele electorale.

Ianuarie 1938
Nolica Tatarascu, fratele fostului ministru, lanseaza pe piata lozinca: “Omul si Pogonul” ca venind din partea legiunii, urmarind semanarea discordiei intre alegatorii miscarii. Codreanu denunta minciuna si someaza pe Tatarascu sa faca dovada acestor afirmatii.

2 Februarie 1938
Printr-o circulara adresata legionarilor si opiniei publice, Codreanu infiereaza ilegalitatile si violentele la care sunt supusi legionarii: “Sefi de judet, candidati oameni, pastrand cea mai deplina legalitate si buna cuviinta am fost opriti de a ne tine intrunirile, am fost sechestrati, am fost arestati, am fost batuti!”

3 Februarie 1938
Juristul Radu Butisteanu, candidat la Neamt, este insultat si lovit. Insotitorii lui, Profesorul Andrei si legionarul Vlad sunt raniti si internati in spitalul din Razboieni.

5 Februarie 1938
Alta serie de muncitori si cadre mai inalte din cadrul Atelierelor CFR Grivita Locomotive sunt concediati din posturi pe motiv ca apartin Legiunii. Banica Dobre, Ing. Voicu Popescu, Preot Misu Georgescu, Avocatul Dutulescu si Dumitrescu Gavan au fost atacati de 22 de jandarmi insotiti de 6 Plutonieri-Majori in apropiere de Periseani, jud. arges, insultati, loviti cu paturile armelor si tarati pana la postul de jandarmi din sat.

6 Febroarie 1938
In satul Maia – Fierbinti (jud. Ilfov) sunt impuscati de Plut. jandarm Coman Paraschiv, studentul Florin Popescu si Constantin Groza. Popescu moare, Groza este internat la spital. In satul Maineasa sunt impuscati de jandarmi, Mijea Dumitru si Ciubuc Dumitru. Mijea Moare. In comuna Lazareni (Bihor) sunt impuscati de jandarmi si atacati cu baioneta mai multi legionari ce se aflau in propaganda electorala. Lazareanu moare la spital iar Hendrea Vasile e ranit grav. Ministru de interne care ordona aceste teribile violente era Armand Calinescu.

7 Februarie 1938
In jud. Fagaras sunt arestati si batuti crunt de jandarmi 200 de legionari pentru a fi scosi din propaganda electorala. In Sinca Veche (jud. Fagaras) 45 de tarani legionari sunt maltratati pana la singe de jandarmi.

8 Febroarie 1938
Este ucis la Ploiesti legionarul Varjac. In urma acestor valuri de violente si de omoruri ce infaptuiesc organele statale din ordinul Guvernului. Codreanu decide retragerea Miscarii Legionare din propaganda electorala.

10 Februarie 1938
Guvernul Cuza-Goga este concediat de Rege.

11 Februarie 1938
Se dezvaluie ca ministrul de externe al Guvernului Goga, juristul Istrate Micescu, a cerut D-lui Emilian, avocat si prefect de Neamt, sa il suprime pe Codreanu, promitandu-i anumite avantaje, lucru pe care Dl. Emilian il denunta. Deasemeni, Gen. Sichitiu ii destainuieste lui Codreanu ca Armand Calinescu a pus la cale asasinarea lui.

12 Februarie 1938
Regele anuleaza Constitia, disolva partidele, (tinta este Miscarea Legionara) si numeste presedinte al noului guvern pe Patriarhul Miron Cristea. La interne ramane Armand Calinescu. Justitia o ia Victor Iamandi. Este ceea ce s'a numit “Lovitura de Stat a Regelui Carol al II’lea).

21 Februarie 1938
In urma masurilor ce le ia noul guvern contra Miscarii Legionare, pentru a evita ciocniri intetrne, Codreanu disolva organizatia sa politica. Explica acest gest printr-o circulara, unde, intre altele, spune: “.....Suntem aruncati dirntr-un raport de Drept, intr-un raport de Forta. Noi am inteles sa actionam in cadrul legii, Manifestandu-ne credintele noastre...... Noi nu voim sa intrebuintam forta. Nu voim sa intrebuintam violenta. Ne este suficienta aexperienta din trecut, cand fara voia noastra am fost artasi pe calea violentei. La nici o violenta noi nu mai raspundem in nici un fel. Suportam. Si chiar atunci cand intreaga Natiune Romana este tratata ca o turma de animale inconstiente. Lovitura de stat nu voim sa dam.” (Circulara nr. 148)

5 Martie 1938
Noul guvern Miron Cristea suspenda pe legionari din functiile statului: preoti, profesori, invatatori, etc..

26 Martie 1938
In urma unei violente campanii de defaimare a lui Corneliu Zelea Codreanu si a Miscarii Legionare ce intreprinse Nicolae Iorga, prin ziarul sau Neamul Romanesc, Codreanu ii raspunde cu o scrisoare deschisa unde stigmatizeaza lipsa de caracter a profesorului. “Dar din adancul unui suflet lovit si nedreptatit, termina scrisoarea, iti strig si iti voi striga si din adancul gropii, esti un necinstit sufleteste care ti-ai batut joc pe nedrept de sufletele noastre nevinovate.”

17 Aprilie 1938
In vederea judecarii procesului deschis de Profesorul Iorga pentru defaimare, in urma scrisorii de raspuns a lui Codreanu, acesta este arestat. In acelasi timp, sunt arestati toti fruntasi Miscarii Legionare. Si internati in lagare de concentrare infiintate recent de guvern: Tismana, Dragomina, Miercurea-Ciuc. Sunt suprimate toate ziarele si publicatiile legionare.

19 Aprilie 1938
Se judeca procesul Iorga. Corneliu Codreanu este condamnat la 6 luni inchisoare, mazima pedeapsa prevazuta asupra unui demnitar de stat. Iorga fusese numit recent Consilier regal. Dar scrisoare lui Codreanu nu era adresata Consilierului regal, Iorga, ci gazetarului Iorga, care il atacase infam in ziarul sau, Neamul Romanesc.

7 Mai 1938
Profesorul Universitar Nae Ionescu este internat in lagarul Miercurea Ciuc.

23 Mai 1938
Se deschide un nou proces lui Codreanu care se judeca la Consiliul de Razboi al Corpului II Armata Bucuresti. Ministerul public il acuza de data aceasta de incercare de lovitura de stat si tradare de tara. Toate aceste acuzatii sunt neadevarate. Dovezile fabricate in graba nu se pot sustine. In timpul procesului sunt impiedicati sa intre in sala numerosi martori si chiar avocati ai apararii.

27 Mai 1938
Consiliul de Razboi, printr-o sentinta dictata de sus, condamna pe Codreanu la 10 ani de munca silnica.

25 Iunie 1938
Incepe procesul conducatorilor legionari care se termina pe 1 Iulie 1938 cu condamnarea a 19 fruntasi ai Miscarii, la inchisoare intre 5 si 9 ani.

26 August 1938
Dumitru Groza, seful Corpului Muncitoresc Legionar, este arestat si schingiuit timp de 5 zile de politie pentru ca a da relatii asupra grupului muncitoresc pe care il conducea.

8 Septembrie 1938
Iordache Nicoara, unul dintre intelectualii straluciti ai Miscarii, care nu fusese gasit inca, este arestat si schingiuit in beciurile prefecturii de politie Bucuresti. Ranit grav este trrransportat fara nici o asostenta medicala in lagarul de la Miercurea-Ciuc.

Octombrie 1938
La deschiderea Universitatii din Cernauti, studentul Sebastian Bacanul, in numele studentilor cere revizuirea procesului lui Codreanu. Erau prezenti in sala ministrul Victor Iamandi, rectorul si toti profesorii. Sunt arestati 70 de studenti, printre care unii iau calea lagarelor.

10-13 Noiembrie 1938
Cu ocazia plecarii Regelui Carol al II in strainatate, comandantul de prigoana al Miscarii Legionare din clandestinitate, denunta opiniei publice printr-o scrisoare deschisa planurile camarilei si ale lui Armand Calinescu de a asasina pe Corneliu Codreanu.

11 Noiembrie 1938
Cuma Gheorghe din Ploiesti, inchis la Brasov sub acuzare de propaganda legionare, este adus la Siguranta din Bucuresti, torturat, sugrumat si ars in crematoriu.

Toamna 1938
Legionarii Nicolae Moraru si Gheorghe Ularasu (functionari) sunt schingiuiti barbar de politia Bucuresti si ucisi in beciurile ei.

29-30 Noiembirie 1938
Marea miselie pe care o urmareau de ani de zile demnitarii statului dar pe care nu avusesera curajul sa o puna in practica o savarseste Armand Calinescu. Corneliu Zelea Codreanu impreuna cu 13 camarazi legionari sunt strangulati de jandarmi in furgonul care il transporta din inchisoarea Ramnicul Sarat in Jilava. Sunt aruncati apoi intr-o groapa comuna sapata din timp si se toarna peste trupurile lor 15 damigene de vitriol. Deasemenea se toarna deasuprea o placa grasa din beton si apoi pamant.

3 Decembrie 1938
Nicolae Fagadaru, Bica Anania si Petre Andrei, condamnati ca apartinand Miscarii Legionare sunt scosi din inchisoarea Cluj si impuscati pe marginea unui drum de Brigada Mobila a Sigurantei din bucuresti condusa de ofiterul Vulpescu. Inainte de a fi asasinat, avocatul Fagadaru, a fost schingiuit groaznic, zdrobindui-se testicolele, pentru a declara unde se afla comandamentul Miscarii Legionare.

23 Ianuarie 1939
Constantinescu Titi din Harsova, jud. Constanta, student la medicina este ucis de comisarii Sigurantei: Bujor si Steja. Loc. chimist dr. Nicolae Dumitrescu, impreuna cu ajutorul sau ing. Coculescu sunt asasinati prin strangulare dupa ce au suferit groznice schingiuiri in beciurile prefecturii de politie din capitala.

26 Ianuarie 1939
Profesorul Vasile Cristescu este impuscat de politisti in casa unde isi gasise refugiul in Bucuresti.

29 Ianuarie 1939
Lucia Grecu, studenta legionara,este torturata de siguranta din Bucuresti pentru a denunta comandamentul legionar de prigoana cu care ea lucrase. Neputand obtine nimic de la ea, este ucisa si corpul ei aruncat de la etajul 2 pentru a face sa se creada intr-o sinucidere, in ziua de 5 Februarie 1939.

Ianuarie 1939
Inginerul Dumitru Crihana, din Galati, este arestat la Timisoara si schingiuit pana la moarte.

13-14 Februarie 1939
Fleschin Petre, student, Hodrea Aurel, profesor, Stanescu Petre, student, Popa Ion, muncitor, si Borzea Dumitru, ofiter sunt banuiti ca ar fi aruncat o grenada intr-un teatru din Timisoara unde juca o trupa evreiasca. Dupa o versiune, in urma exploziei, ar fi fost ranite 2 persoane, dar nu sa deschis nici o actiune juridica pentru clarificarea faptului. Sunt asasinati la Huedin, jud. Cluj. Gruta Victor, elev, Borzea Zenovie, ofiter, banuiti ca ar fi aruncat 2 petarde asupra sinagogei din Alba Iulia, unde s-au produs stricaciuni neinsemnate sunt arestati si ucisi, impreuna cu precedentii la Huedin.

17-18 Febroarie 1939
Nadoleanu Enache, medic, Popovici Dragos, student, Vucu Martin, student medicina, Gherman Nicolae, student teologie, Iovu Ion, medic si Balan Octavian sunt arestati, schingiuiti si ucisi in beciurile Prefecturii de Politie Bucuresti, pentru banuiala ca ar fi transportat arme pentru asasinarea lui Armand Calinescu. Trupurile lor sunt arse la Crematoriu pentru a nu lasa urme.

23 Februarie 1939
Studentul Frank Stefan este asasinat de politie la Targu-Ocna.

Vinerea Mare 1939
Mihalache Ion si Arhidiaconul Antohi Isichie sunt asasinati de jandarmi langa Targu-Ocna.

Iunie 1939
Radulescu Ion din Targu-Ocna este asasinat in beciurile politiei din Bucuresti.

10 Iunie 1939
Nicoleta Nicolescu, sefa Organizatiei femeilor legionare, este schingiuita demential in beciurile Prefecturii Politiei Bucuresti si ucisa de Comisarul Patriciul. Corpul ei mutilat este ars in Crematoriu.
Vara 1939
Campianu Nicolae este impuscat de jandarmi in comuna San-Crai, jud. Turda. Maria Dogaru, taranca legionara este maltratata de politia din comiasul Banatean si apoi ucisa.

22 Septembrie 1939
Sunt ucisi de autoritatile statale, ca represalii pentru impuscarea lui Calinescu, urmatorii:
-9 legionari care formau echipa lui Miti Dumitrescu, dupa ce au suferit schingiuiri de nedescris;
-13 capetenii legionare inchise la Ramnicu-Sarat;
-7 legionari care se aflau bolnavi la Spitalul Militar din Brasov;
-44 legionari ce se aflau in lagarul de concentrare Miercure-Ciuc;
-32 legionari din lagarul Vaslui;
-2 legionari, Popa Ion si Lascaianu Aurel, studenti ce se aflau in inchisoare, condamnati in procesul rectorului Stefanescu Goanga. Sunt transportati la Jilava si impuscati chiar pe mormantul lui Corneliu Codreanu.
-Comandantul legionar Victor Dragomirescu este ridicat din spitalul inchisorii Vacaresti si sugrumat in masina in care era transportat si aruncat in Crematoriu cu semne de viata in el.
-148 legionari din toata tara in urma ordinului dat de noul guvern prezidat de Gen. Argeseanu si de Palat, de a se ucide cate 3 legionari din fiecare judet, lasandu-se alegerea victimelor la discretia autoritatilor locale. In total au fost ucisi in aceasta zi 256 de legionari cu precadere intelectualii si gradele Miscarii. Trupurile tuturor au fost lasate timp de 3 zile pe locurile unde au fost ucisi, pentru a ingrozi populatia romaneasca care in cea mai mare parte simpatiza cu Miscarea Legionara.

Octombrie 1939
Ing. Gheorghe Clement este ridicat de la inchisoarea Brasov unde se afla condamnat pentru raspandirea brosurei “Adevarul in procesul Capitanului” si strangulat in furgonul cu care era transprtat la Bucuresti. Corpul, ca de obicei, este ars la Crematoriu.

Primavara 1940
I. Zaganescu, licentiat in Drept, este impuscat de politie in Str. Gutemberg din Bucuresti. Visan Octavian, student din Putna, moare intr-o clinica din Cluj, din cauza schingiuirilor la care a fost supus de catre politia din acest oras.

15 Martie 1940
Moare Profesorul Nae Ionescu in circumstante obscure. S-a vorbit ca ar fi fost otravit de politie prin interpusi.

21-24 Ianuarie 1941
Gen. Antonescu, printr-o lovitura de stat, elimina pe legionari din guvernul Statului National Legionar. Legionarii rezista in multe puncte ale tarii dar numai in putine au loc ciocniri cu armata. La Braila cad 11 legionari (nici un militar). La Ploiesti cad 2 legionari (nici un militar). Cand in urma unui ultimatum trimis de Hitler conducerii legionare pentru a inceta rezistenta sub amenintarea trupelor germane ce se aflau in tara, Miscarea Legionara inceteaza opunerea in ziua de 24 Ianuarie, cand edificiile publice ocupate de legionari erau evacuate din ordinul lui Antonescu, care avea nevoie de victime. 
Armata trage cu mitralierele pe strazile Bucurestiului. Cad ucisi in aceasta operatie 800 de persoane, marea majoritate trecatori sau curiosi. Intre acestia numai 20 sunt legionari, restul numai oameni nevinovati. In ciuda afirmatiilor ce s-au facut atunci si de atunci incontinuu, legionarii nu au tras in armata romana, pe care o respectau si iubeau. 
Este adevarat ca au murit 2 soldati dar din cauza unor accidente fortuite: unul dintr-un accident de circulatie si altul intr-o tancheta care a luat foc. (Nu este adevarat ca legionarii i-au turnat vreunui ostas benzina deasupra si i-au dat apoi foc. Au mai fost ucisi in aceste tragice evenimente 124 evrei la periferia capitalei. Miscarea Legionara nu este amestecata in aceste omoruri. A fost rezultatul unor stari de turbare, in care pot apare si razbunari personale, jafuri, dezlantuirea violentelor din partea mahalalelor. Autoritatile legionare erau incoltite de Antonescu si-si aparau viata, deci nu mai aveau timp sa se ocupe de pogromuri evreesti. Daca ar fi urmarit asta, ar fi putut usor sa o faca in timpul guvernarii lor.

28 Iulie 1941
Sunt condamnati la moarte si executati numaidecat urmatorii legionari care au luat parte la impuscarea sbirilor Miscarii Legionare de la Jilava:Col. Zavoianu, Gheorghe Cretu, Marcu Octavian, Sava Constantin, Dumitru Anghel, Anghel Oprea si Tanasescu Ion.

1941-1944
Asasinatele de legionari se verifica prin mijloace mai subtile dar la fel de sangeroase ca si in timpul lui Carol al-II-lea.
a.-Sunt trimisi pe front cu ordine speciale pentru a fi intrebuintati in misiunile cele mai grele pana la disparitia lor;
b.-Se formeaza batalioane speciale zise de reabilitare in care foarte multi legionari condamnati si intemnitati sunt incadrati dup suspendarea pedepsei, murind aproape in totalitatea lor in actiunile cele mai disperate ale frontului. Caci "reabilitarea" se facea numai post-mortem (vezi Sãrata - Biblioteca Generatia Nouã, Madrid, 1978).

1944-1989
Este o lunga perioada comunista a prigonirii legionarilor. Nu ne putem extinde asupra ei caci este vasta si va trebui odata tratata aparte si cu toata atentia. Canalele pe care s-au verificat uciderile de legionari in aceasta neagra perioada sunt:
a.-Condamnati la moarte
b.-Ucisi in batai pentru a declara ceea ce vroiau comunistii
c.-Ucisi de mizerie si lipsa de tratament medical in inchisori
d.-Ucisi la Canal si in alte lagare de munca fortata.




VIOLENTELE LEGIONARE



Primavara 1919
Consecinta a revolutiei comuniste din Rusia si a incercarilor de bolsevizare a regiunilor orientale ale tarii, Basarabia si Bucovina, Codreanu (19 ani) convoaca un grup de tineri in padurea Dobrina (Husi) si se leaga cu totii de a se impotrivii cu forta penetratiei comuniste.

10-11 Februarie 1920

Se declara greva generala la Regia Monopolulilor din Iasi, instigata de agentii comunisti strecurati de peste Nistru. Se inlocuieste drapelul tarii cu cel rosu. Muncitorii necomunisti care nu vor sa faca greva sunt batuti. Codreanu cu un grup de prieteni dau peste cap pichetele comuniste, patrund in Regie si pun la loc tricolorul romanesc. Greva a esuat.

Martie 1920
Greva generala la Atelierele CFR Nicolina de la Iasi. Pichetele comuniste impiedica intrarea muncitorilor la lucru. Din nou Codreanu sparge zidul pichetelor si inalta tricolorul romanesc aruncat la pamant de comunisti. Alta greva instigata de comunisti care esueaza.

Toamna 1920
In urma agitatiilor marxiste, Senatul Universitatii din Iasi decide deschiderea noului curs academic fara slujba religioasa, traditionala scolilor romanesti. Codreanu protesteaza. Implora profesorii ca sa revina asupra acestei decizii, dar in zadar. In fata refuzului profesoral se decide sa intervina singur. In ziua inceperii cursurilor incuie portile Universitatii si infrunta singur ura studentilor marxisti. Pana la urma este razbit de acestia si batut. Dar protestul sau deschide ochii profesorilor care decid deschiderea cursurilor la o data ulterioara cu slujba religioasa. “De atunci mi s-a inradacinat credinta ca cel ce lupta chiar singur pentru Dumnezeu si neamul sau nu va fi invins niciodata”, scrie el mai tarziu. Un grup de studenti cu Codreanu in frunte, patrund in tipografiile ziarelor comuniste conduse de evreul Hefter si le provoaca stricaciuni la masini. “Provocam stricaciuni, scrie Codreanu, dar acele stricaciuni vor opri marea dezordine pe care o pregateau la noi simbriasii revolutiei comuniste". Cativa studenti evrei sunt batuti. Se declara greva generala, cerandu-se imbunatatiri in caminele studentesti si "Numerus Clausus” in Universitate, adica proportia de evrei in aceste scoli sa pastreze proportia ce o are aceasta comunitate in tara. Codreanu, ne spune el, simte ca trebuie sa protesteze in fata acestei aberatii. Convoaca studentimea la manifestari de protest la Iasi. Au loc ciocniri cu politia. Mai tarziu va scrie: “Atata am putut face noi, niste copii; atata ne-am priceput in momentul cand ni s-a pus jugul pe umeri. Nu l-am primit cu seninatate, cu resemnare de iobag, si nici cu lasitate.” Stiind ca aceasta era o masura arbitrara, caci Constitutia garanta dreptul la intrunire tuturor cetatenilor statului, studentii patrund in Universitate cu forta, se baricadeaza si isi tin congresul lor; inconjurati de politisti si de forte politienesti. Se decide unanim continuarea grevei.

8 Octombrie 1923

“Studentii nu mai pot rezista in toamna si decat o capitulare rusinoasa mai bine sa ii indemnam sa intre la cursuri, iar noi cei care i-am condus, sa terminam frumos miscarea, sacrificandu-ne, dar facand sa cada alaturi de noi pe toti acei ce-i vom gasi vinovati.”, ii spune Mota lui Codreanu. Acesta, care cunostea situatia de lipsuri si frig a studentilor si ura dezlantuita contra lor prin tote organele de presa ale statului, accepta planul disperat al lui Mota. Daca pe cai legale nu pot obtine nimic, izbindu-se de neintelegerea si opozitia autoritatilor la justele reclamatii ale studentilor, vor intrbuinta violenta. Fac o lista cu catva ministri mai compromisi si cativa bancheri evrei pe care ii socotesc vinovati de starea de mizerie din tara, care trebuie sa fie suprimati, dar inainte de a se trece la executia planului, sunt tradati de unul dintre ei, Vernichescu, agent al politiei strecurat printre studenti. Sunt arestati si inchisi la Vacaresti: Codreanu, Mota, Garneata, Mironovici, Corneliu Georgescu, Tudose Popescu, Dragos si Vernichescu, acesta pentru a continua spionarea camarazilor lui. Atat Dragos cat si Vernichescu sunt eliberati dupa catva timp. Pe sala tribunalului, unde se judeca procesul, Ion Mota, scarbit de tradarea lui Vernichescu, trage in acesta doua focuri dintr-un revolver ce ii fusese procurat de un student din afara, ranindu-l. Ramane la inchisoare pana la judecarea noului proces.

25 Octombrie 1924

Studentul Comarzan deschide un proces lui Manciu pentru schingiuirile suferite in tabara de la Ungheni. Corneliu Codreanu era avocatul acestuia. In timpul procesului, Manciu, inconjurat de cativa politisti, in prezenta judecatorului Spiridoneanu, se napusteste asupra lui Codreanu pentru a-l lovi. Acesta scoate revolverul si, in legitima aparare, trage. Manciu moare. Ceilalti politisti fug. Este arestat. In inchisoarea preventiva i se impun niste conditii de viata foarte grele prin care se urmarea anihilarea lui fizica. In fata acestei infamii, studentii din Iasi, au spart cateva geamuri de la pravaliile evreiesti si au batut cativa evrei. Pe faptasi nu l-au putut gasi. Cu aceasta ocazie au fost arestati 10 studenti si intemnitati timp de o luna de zile. Dar politia nu a facut nici o cercetare pentru a-l gasi pe agresorul Profesorului Cuza.

11 Ianuarie 1931

Un student legionar, Dumitru Zapada, indignat de valul de minciuni, de calomnii si ura ce varsau zilnic jurnalele evreiesti din Sarindar, care voiau sa atate populatia impotriva Miscarii Legionare, fara sa intrebe pe nimeni, trage un foc de revolver in Socor, directorul ziarelor Dimineata si Adevarul, ranindu-l usor.

29 Iunie 1933

Capitanul Siancu, conducator al Motilor, impusca pe evreul Tischler Mohr, exploatatorul acestui popor. Aceasta actiune violenta era locala,o reactie sociala far radacini politice. A fost rezultatul mizeriei si disperarii in care se zbateau Motii, exploatati nemilos. Miscarea nu a fost implicata in procesul ce a urmat.

29-30 Decembrie 1933

Trei legionari, Constantinescu, Caranica si Belimace, indignati de faradelegile lui Duca, ei insisi suferind inchisoarea arbitrara a acestuia, impusca pe primul ministru la Sinaia, si se predau autoritatilor. Ei declara: “Incalcarea demnitatii si umilirea fara marginii a unei natii sunt si vor fi in veci arse cu fierul rosu.” In 16 Iulie, 10 prieteni si camarazi de-ai lui Stelescu, cu care luptase impreuna pe baricadele nationalismului romanesc, indignati de miselia acestuia si pentru a avertiza pe cei care stau in spatele actiunii lui, il impusca.

2 Aprilie 1937

Cu ocazia parastasului eroilor legionari Mota si Marin, tineretul liberal printr-un oarecare Amadeo Badescu, raspandeste pe piata un pamflet in care ofensa memoria celor doi cazuti in Spania, in lupta contra comunismului. Cativa studenti legionari administreaza o bataie atentatorului. Sunt judecati pentru aceasta si condamnati la un an inchisoare de catre Tribunalul Militar al Corpului II Armata, urmatorii studenti: Viorel Trifa, Presedintele centrului Studentesc Bucuresti, Spanu Gheorghe, Vasile Popescu, Virgil Radulescu, Eremia Socariciu si Stefanescu. Agresorul moral, Amadeo Badescu este achitat.

28 Noiembrie 1938

Rectorul Universitatii din Cluj, Stefanescu Goanga, este ranit de 3 studenti care trag asupra lui cateva focuri de revolver. Este un act de razbunare pentru abuzurile lui in functia pe care o detinea, inclusiv abuzurile sexuale asupra unor studente.

7 Ianuarie 1939

Are loc o explozie in lavoratorul condus de loc. chimist Nicolae Dumitrescu, unde se incerca fabricarea unor arme pentru suprimarea calailor Miscarii. Sunt arestati un grup de 18 legionari amestecati in acest caz.

21 Septembrie 1939

Echipa Miti Dumitrescu compusa din 9 legionari il impusca pe Armand Calinescu, gadele tineretului roman, la Bucuresti. Patrund la postul de radio si anunta romanilor pieirea tiranului si apoi se predau de buna voie politiei asumandu-si fapta.

3-6 Septembrie 1940

Izbucneste Revolutia Legionara. Se darama regimul carlist si Regele este alungat din tara dupa ce abdica in favoarea fiului sau Maiestatea Sa Regele Mihai I. In luptele ce au avut loc cad 8 legionari si 40 sunt raniti. 5 jandarmi si politisti isi pierd viata. Gen. Antonescu este numit Conducator al Statului si Presedinte al Guvernului iar Horia Sima, care a condus lupta contra lui Carol al II-lea si a regimului sau, este numit vice-presedinte al guvernului. Sunt arestati o mica parte dintre tortionarii si ucigasii legionarilor in frunte cu gen. Gabriel Marinescu, Prefectul Politiei Capitalei, gen. Ion Bengliu, insp. gen. al Jandarmeriei, Victor Iamandi, ministru de justitie al regimului trecut, Niky Stefanescu, directorul Sigurantei, etc.. In total au fost arestati si inchisi la Jilava 64 de indivizi.

26-27 Noiembrie 1940

In timpul dezgropării lui Corneliu Codreanu si ai celor 13 legionari asasinați împreună cu el, din mormântul de la Jilava, echipa de legionari care lucrau la dezgropare, cutremurați de spectacolul îngrozitor ce apărea în fata ochilor pe măsură ce înaintau săpaturile, pătrund în închisoarea Jilava și ii împușcă pe autorii acelor bestiale ucideri.

27-28 Noiembrie 1940

O echipa de legionari necontrolati aresteaza pe profesorul Nicolae Iorga, consilierul Regelui Carol al II-lea, considerat autor moral al asasinarii lui Codreanu si pe Virgil Madgearu si ii impusca in apropierea Ploiestiului.


Dl.Nicolae Roșca  la înmormântarea camaradului Mircea Nicolau

de Nicolae Roșca
Editura Mișcării Legionare
Madrid, 1991