Când comemorăm semicentenarul Miscării Legionare, putem evoca multe fapte glorioase din trecutul ei, multe acte eroice, suferinte si prigoane, care au lăsat în urma lor mii si mii de morti, dar există în istoria ei mai mult decât o înlăntuire tragică de evenimente, un substrat insesizabil ratiunii, un destin al acestei miscări, care vine din sferele cele mai înalte si care de la întemeiere si până astăzi îi determină drumul.
Miscarea e miscare câtă vreme stă sub ocrotirea acestui destin si îi îndeplineste cu rigoare indicatiile.
Orice abatere de la linia acestui destin îi alterează fiinta si dacă nu revine la normal, la adevărata ei orientare, miscarea riscă să se destrame.
Cu toate ororile săvârsite contra Legiunii, cu toate fioroasele masacre din timpul lui Carol, Antonescu si din epoca comunistă, bucurându-se de rare intervale de liniste si pace, după 50 de ani de la întemeierea ei, Mișcarea n-a putut fi nimicită.
Ea trăiește , rezistă, se afirmă și luptă.
Nu militează pentru alte idealuri, nu s-a decolorat doctrinar, ci mărturisește același crez cu care a fost înzestrată de Căpitan.
Orice abatere de la linia acestui destin îi alterează fiinta si dacă nu revine la normal, la adevărata ei orientare, miscarea riscă să se destrame.
Cu toate ororile săvârsite contra Legiunii, cu toate fioroasele masacre din timpul lui Carol, Antonescu si din epoca comunistă, bucurându-se de rare intervale de liniste si pace, după 50 de ani de la întemeierea ei, Mișcarea n-a putut fi nimicită.
Ea trăiește , rezistă, se afirmă și luptă.
Nu militează pentru alte idealuri, nu s-a decolorat doctrinar, ci mărturisește același crez cu care a fost înzestrată de Căpitan.
Tragediile ce s-au abătut asupra ei au fost pretul ce-a trebuit să-l plătească pentru a rămâne credincioasă propriului ei destin.
Asa cum creștinii din primele secole au fost permanent supusi la prigoniri, trebuind să aleagă între a-si abjura credinta pentru a-si salva viata sau de a rămâne credinciosi lui Hristos, fiind azvârliti de vii în gura leilor.
Asa cum creștinii din primele secole au fost permanent supusi la prigoniri, trebuind să aleagă între a-si abjura credinta pentru a-si salva viata sau de a rămâne credinciosi lui Hristos, fiind azvârliti de vii în gura leilor.
Fireste că jertfele legionare ar fi fost mult mai mici dacă nu ne-am fi ciocnit frontal cu puterile răului : dacă ne-am fi adaptat dictaturii carliste, dacă am fi abandonat Miscarea în mâna lui Antonescu, dacă după 23 august ne-am fi retras cuminti în vreun coltisor, lăsând ca evenimentele să treacă peste noi.
Dar dacă ne-am fi retras pe aceste pozitii minore, Legiunea nu ar mai fi rămas aceeasi.
Si-ar fi pierdut stilul ei de actiune, personalitatea ei, legitimitatea ei istorică.
I s-ar fi sleit posibilitătile ei creatoare si până la urmă ar fi dispărut.
Ar mai fi rămas legionari răzleti , dar nu Legiunea ca entitate de sine stătătoare.
Dar dacă ne-am fi retras pe aceste pozitii minore, Legiunea nu ar mai fi rămas aceeasi.
Si-ar fi pierdut stilul ei de actiune, personalitatea ei, legitimitatea ei istorică.
I s-ar fi sleit posibilitătile ei creatoare si până la urmă ar fi dispărut.
Ar mai fi rămas legionari răzleti , dar nu Legiunea ca entitate de sine stătătoare.
Am combătut toate aceste regimuri, pentru că toate erau emanatia răului si duceau tara la ruină.
Dictatura lui Carol s-a sfârsit cu pierderea unei treimi din teritoriul national ; dictatura lui Antonescu s-a încheiat cu un război pierdut si desfiintarea Statului Român.
Dictatura comunistă ne-a costat două milioane de morti, pierderi uriase din substanța națională și, asa cum prevedea Căpitanul, bolsevizarea tării.
Dictatura lui Carol s-a sfârsit cu pierderea unei treimi din teritoriul national ; dictatura lui Antonescu s-a încheiat cu un război pierdut si desfiintarea Statului Român.
Dictatura comunistă ne-a costat două milioane de morti, pierderi uriase din substanța națională și, asa cum prevedea Căpitanul, bolsevizarea tării.
Nu puteam sta de o parte, privind ca spectatori indiferenti la neamul care se răsucea pe rug.
Nu numai că aceasta era o atitudine de lasitate, dar nu corespundea eticei legionare, care întotdeauna ne-a solicitat să fim la avangarda luptei nationale si crestine.
Când altii cedau presiunii inamice si se retrăgeau incapabili să mai mentină frontul, legionarii aveau datoria să rămână neclintiti în transee.
Lupta noastră a fost inegală, căci întotdeauna ne-am ciocnit cu forte mult superioare nouă si de aici si marile pierderi ce le-am suferit, dar n-aveam altă alternativă decât să ne expunem pentru cauza dreptătii , multi, putini câti eram, sau să prezidăm lichidarea Miscării si să dispărem pe usa din dos din istorie. Miscarea nu s-a menținut până astăzi decât cu prețul acestui efort dureros și continuu, aceste lupte permanente pentru apărarea Neamului si a Bisericii.
Nu numai că aceasta era o atitudine de lasitate, dar nu corespundea eticei legionare, care întotdeauna ne-a solicitat să fim la avangarda luptei nationale si crestine.
Când altii cedau presiunii inamice si se retrăgeau incapabili să mai mentină frontul, legionarii aveau datoria să rămână neclintiti în transee.
Lupta noastră a fost inegală, căci întotdeauna ne-am ciocnit cu forte mult superioare nouă si de aici si marile pierderi ce le-am suferit, dar n-aveam altă alternativă decât să ne expunem pentru cauza dreptătii , multi, putini câti eram, sau să prezidăm lichidarea Miscării si să dispărem pe usa din dos din istorie. Miscarea nu s-a menținut până astăzi decât cu prețul acestui efort dureros și continuu, aceste lupte permanente pentru apărarea Neamului si a Bisericii.
Am căzut de atâtea ori, sângerând din mii de răni , pentru că n-am părăsit drumul onoarei, pentru că n-am capitulat si n-am pactat cu inamicul.
Dar tot de atâtea ori ne-am ridicat, ne-am strâns ostile decimate si risipite si ne-am pregătit pentru o nouă bătălie.
Dar tot de atâtea ori ne-am ridicat, ne-am strâns ostile decimate si risipite si ne-am pregătit pentru o nouă bătălie.
Perpetuarea vietii legionare în mijlocul atâtor furtuni, atâtor încercări cumplite, atâtor Golgote si crucificări, se explică tocmai prin fidelitatea fată de doctrina Căpitanului.
Ea ne-a salvat de la descompunere si moarte si ne-a ajutat să ajungem această binecuvântată zi, când sărbătorim semicentenarul.
Miscarea posedă o fortă imanentă, o energie intrinsecă, de unde se adapă încontinuu pentru a-si reînnoi întreprinderile ei politice si istorice : este văpaia unei alte vieti.
Legionarii care au căzut cu miile pe toate fronturile au fost iluminati de viziunea acestui destin legionar, care i-a întovărăsit pretutindeni : în fata plutoanelor de executie, în guerila din munti, între zidurile negre de închisoare, care le-a supt vlaga tineretii.
Ea ne-a salvat de la descompunere si moarte si ne-a ajutat să ajungem această binecuvântată zi, când sărbătorim semicentenarul.
Miscarea posedă o fortă imanentă, o energie intrinsecă, de unde se adapă încontinuu pentru a-si reînnoi întreprinderile ei politice si istorice : este văpaia unei alte vieti.
Legionarii care au căzut cu miile pe toate fronturile au fost iluminati de viziunea acestui destin legionar, care i-a întovărăsit pretutindeni : în fata plutoanelor de executie, în guerila din munti, între zidurile negre de închisoare, care le-a supt vlaga tineretii.
Dacă astăzi ne-a învrednicit Dumnezeu să prăznuim 50 de ani de existentă legionară, faptul se datoreste acestei prezente active si continue a unei taine ce ni s-a încredintat de Atotputernic, în cadrul istoriei universale.
Când atâtea popoare reneagă fundamentele civilizatiei europene si crestine, misiunea noastră este să depunem permanent mărturie pentru Neam si Hristos, ferind Miscarea să cadă sub tentatiile Anticristului.
La capătul acestui calvar ne va astepta o mare biruintă finală contra comunismului, pe care nu va mai putea-o să ne-o răpească nimeni.
Când atâtea popoare reneagă fundamentele civilizatiei europene si crestine, misiunea noastră este să depunem permanent mărturie pentru Neam si Hristos, ferind Miscarea să cadă sub tentatiile Anticristului.
La capătul acestui calvar ne va astepta o mare biruintă finală contra comunismului, pe care nu va mai putea-o să ne-o răpească nimeni.
"Tara si Exilul", mai-iunie 1977
Horia Sima
Link:
