Jertfa lui Mota și Marin
General Gheorghe Cantacuzino, Ion Mota, Gheorghe Clime, Alexandru Cantacuzino, Banica Dobre, preot Ion Dumitrescu-Borsa, Niculae Totu și Vasile Marin
Grupul celor 8 romani, membri de seama ai Mișcării Legionare, a participat voluntar la efortul trupelor generalului Franco de a restabili ordinea sociala în Spania, grav afectata de războiul civil contra comuniștilor sprijiniți de Moscova, care doreau sa facă din Spania un stat comunist.
Starea de teroare, abuzurile și barbariile bolșevicilor spanioli împotriva creștinilor, distrugerea bisericilor și uciderea clericilor, execuțiile de strada inspirate de modelul sovietic au umplut de manie pe tinerii romani din Mișcarea Legionara, care au solicitat conducătorului lor aprobarea pentru trimiterea unor voluntari în Spania, în sprijinul naționaliștilor.
Echipa a plecat din România la 24 noiembrie 1936, cu trenul până în Hamburg, apoi cu vaporul până în Portugalia, ocolind Franța, pe unde regimul evreului Leon Blum (sprijinitor al comuniștilor spanioli) nu le-a permis tranzitul.
Ei au fost întâmpinați si aclamați în orașul Soria, împodobit cu drapele românești și spaniole. Conducătorul echipei, generalul Gheorghe Cantacuzino, veteran al Războiului de Intregire a Patriei, a rostit atunci în discursul sau: “Acest război sfânt nu este numai al Spaniei; el ne aparține noua tuturor. La Alcazar și aici, pe frontul din nordul Madridului, ne asumam apărarea lumii întregi”.
La rândul lui, Ion Mota nota in jurnal: “Se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos! Se clatina așezarea creștină a lumii! Puteam noi sa stam nepasatori? Nu e o mare binefacere sufleteasca pentru viata viitoare, sa fi căzut în apărarea lui Hristos? (…) Eu asa am înțeles datoria vieții mele. Am iubit pe Hristos și am mers fericit la moarte pentru El!”
Desi legionarilor li s-a oferit posibilitatea de a fi încadrați – conform gradelor deținute – ca ofițeri de rezerva, ei au refuzat, cerând sa lupte ca simpli soldați. Dupa câteva zile de instrucție, întreaga echipa (cu excepția generalului Cantacuzino) a intrat în front în prima linie.
La 13 ianuarie 1937, Ion Mota și Vasile Marin sunt uciși pe câmpul de lupta de la Majadahonda, în fata Madridului, in timpul unui asalt inamic.
Sacrificiul celor doi eroi români a generat uriașe manifestări de simpatie în Spania, Franța, Belgia, Germania, Polonia, iar în România peste un milion de oameni i-au petrecut pe ultimul drum.
Slujba de înmormântare, la care a participat și conducătorul Mișcării Legionare Corneliu Zelea Codreanu, s-a ținut la biserica Sfântul Ilie Gorgani din București (existenta și astăzi, peste drum de liceul Gh. Lazar).
Ion Mota și Vasile Marin au fost înmormântați la Casa Verde (sediul Miscarii Legionare) unde a fost ridicat un mausoleu în onoarea lor. Mausoleul a fost mai târziu dislocat și distrus, astăzi nemaistiindu-se nimic despre rămășitele pamântești ale celor doi eroi.
Sacrificiul nu a fost în zadar: revoluția bolșevică a fost înfrânta, Spania reușind astfel sa evite comunismul.
În etapa Eroismului, punctul culminant pe care l-a atins mișcarea legionară, a fost Moartea lui Moţa și a lui Marin.Ei au ieșit din hotarul tării lor, ca să lupte și să moară pentru Hristos şi abia prin această moarte, pentru prima oară, Neamul întreg – afară de trădători și iudeo-masoni – a fost puternic cutremurat şi a început să trăiască în tot mai deplină conștiință Misiunea pe care Legionarii au vestit-o, de la începutul luptei lor. Creștinătății-Românești.
